Ben Todică - BĂRZĂUNUL DIN FUNDUL GRĂDINII

 

BĂRZĂUNUL DIN FUNDUL GRĂDINII

         

Un Bărzăun bâzâie și mă sâcâie fără noimă. E mare și nesimțit. Vă amintiți muștele alea mari care vin din spatele grădinii la țară? Așez  prosopul în două și când îi trag una, o afișez artistic pe peretele alb al bibliotecii. După o explozie ce a găurit peretele de-mi intra capul prin acel orificiu, mă trezesc în șoc direct în baie. Era o muscă dron cu încărcătură nucleară. Spiona sau chiar executa oerece comenzi dacă era nevoie. Nu râdeți, că e adevărat. Industria militară americană a ajuns la un asemenea nivel încât adaptează tot echipamentul la ceea ce a realizat evoluția vieții în natură de-a lungul sutelor de miliarde de ani.

Visul lor e să aducă întreaga planetă la nivelul de control din mușuroi. Da! Regina conduce hipnotic întreaga populație a cetății. Precum păianjenul, au înconjurat întreaga planetă cu pânza internetului și încep să înconjoare prada cu mătase și să-i izoleze într-o „gogoaşă”, pe cei cu idei, iar națiunile să le posteze în cuiburi (precum „strigoiul nopții” sau musca) prin algoritmii tot mai agresivi creați care să-i asfixieze mai târziu. Neînțelegând că aceste tehnologii, în raționalul lor programat pot extermina omenirea prin divizare. Chiar afirmând că tu ești alesul, discriminează Creatorul care ne-a făcut după chipul și asemănarea sa. Să fie rasist? Atunci, se explică sinuciderea periodică.

Individul din laborator, fără familie devine mașină. Cel crescut în sânul familiei și cu cei șapte ani de acasă devine om cu suflet după chipul și asemănarea Creatorului. Toate culorile sunt chipul lui Dumnezeu. Umanitatea se naște în familie. Cele mai violente animale sunt singure, precum lupul, șarpele, insecta sau se organizează în haite ca să atace când le este foame cum sunt coioții sau lăcustele. Asemenea acestora sunt armatele  și bazele militare în jurul pământului.

Statele Unite au forțat vinderea platformei TikTok, Uniunea Europeană a forțat achiziționarea de către Elon Musk, controlul platformei X. Macron a arestat proprietarul platformei Telegram, un motor digital de comunicare ce nu permitea corporatiștilor să citească scrisorile altora. În Anglia pușcăriașii violenți sunt eliberați din închisori pentru a face loc celor care scriu pe internet lucruri incorect politice.

Toate acestea duc la înrobirea și feudalizarea popoarelor. Peste tot în lume, omul trebuie cenzurat și controlat și în mod special ținut departe unul de altul (înfășat în plasa păianjenului pentru a fi mâncat mai târziu). Deci orice persoană care ajută masele și le informează, le creează motiv de dialog despre minciuna și dezinformarea propagată de guvern. Oricine refuză să ia parte la încarcerarea omenirii nu va putea fi salvat de toți banii din lume (vezi cazul Durov). Libertatea dispare dacă nu o dezbatem acum.

Adorm și mă văd fugărit de agenți peste blocuri comuniste, a căror acoperișuri sunt dormeze acoperite de plăpumi albe immaculate. De sus văd mulțimea de mărimea furnicilor alergând grăbită în toate direcțiile. Am ratat, sunt pierdut, falimentat și alunec să cad, însă mă apuc de streașină și cu ajutorul plăpumii ca funie mă cațăr din nou și continui. Nu e ratarea care e împotriva mea, ci renunțarea și voi muri drept precum un brad în Carpați. Dacă stropul reușește să străpungă piatra, antidotul ni-l găsim și noi în natură. Un fel de răspuns la „Bărzăunul” lor. Dacă continui să încerci, odată și odată acea nereușită devine experiență și dacă o aplic corect devine determinare care după muncă insistentă te va duce acolo unde dorești. Faptul că nu ai reușit ceva, nu înseamnă că ai pierdut, dacă nu te dai bătut și insiști încontinuu, pănă la urmă câștigi. Omul renunță de cele mai multe ori când succesul e chiar după colț.

Să controlezi omul, trebuie să controlezi felul cum el percepe lumea. Suntem cea mai absurdă pătura a istoriei. Nu împărtășim înțelepciunea civilizațiilor transmisă din strămoși de mii de ani. Ne prăbușim ca specie. Suntem în secolul ingineriei sociale. Ironia stă în faptul că noi îi calibrăm pe cei din fața noastră după standardul nostru. Așa a fost și cu vestul când ne-a democratizat. Am crezut că ei gândesc ca noi. Un pește în lac nu își cunoaște decât lacul nu și ce e afară.

Faptul că nu studiem istoria e pentru că Sistemul înțelege adevărul și pericolul că omul prin suprapunere și comparație a evenimentelor va înțelege că guvernul sau instituția se comportă greșit, dar și modul în care face acest lucru. Generația noastră a omorât cei mai mulți oameni în comparație cu întreaga istorie. Numai de la al doilea război încoace am omorât peste o sută cincizeci de milioane de oameni și totul în ideea că putem distruge cultura locală, iar oamenii vor fi remodelați și reconstruiți după plăcerea noastră. Voi vă dați seama că dacă cineva vă trage o palmă în vis și vă treziți, ați putea rămâne în el? Ideea că toți suntem născuți la fel sună frumos pe hârtie, însă e Totalitarism.

O altă e ideea de infinit progres financiar și profit continuu. Imperiile cresc și se prăbușesc, apoi vin barbarii și repornesc procesul. Azi au creat o paletă largă prin care suntem furați, în care vedem din ce în ce mai mult, un „Progres Rapid de îmbogățire”. Aristotel ar spune: „Un fel de Schizofrenie”. „Republicile se transformă în democrații și democrațiile degenerează în despotism”. Omul trage pârțuri, vaca trage pârțuri, insectele trag pârțuri și ele, dar nimeni nu menționează pârțurile celor 2000 de baze militare de pe pământ și pârțurile lor prin războaie. Pe ei de ce nu-i taxează civilizația?

Ideea că istoria nu are ce ne învăța e o idee modernă asemănătoare și cu cea a egalității dintre bărbat și femeie, neimportanța culturii precum că genetic nu ne deosebim, că suntem perfecționabili, că nu există divinitate sau lume spirituală, că progresul economic e asigurat, e fantezie.

Modernitatea e obsedată de ideea că dacă lămurim lucrurile vom clarifica totul pentru eternitate. „Bărzăuni”, zic eu. Suntem încă în fașă. În următoarea sută de ani, vom trăi cele mai mari crize din istorie. Tot Aristotel spunea despre imperii: „Ceva puternic împins spre extremități se rupe.”  

Ben Todică