cătălin afrăsinei - și mai și coada lui rushdie ne urma (elisabetei)

 

și mai și coada lui rushdie ne urma

elisabetei

 

 

~*~

 

te așteptam în fiecare secundă

timpul trecuse și mai aveam dreptul să trăiesc o singură zi

nu mai puteam vorbi printre licheni  feluri de arbori

tot ce știam despre tine fusese trucat sau distrus

am dat alarma în  bruxelles parlamentul europei nato

să te găsesc să te văd când ai să vii dacă să te aștept

și te aștept

venea toamna și toboșarii melancoliei mi-au poruncit cu asprime

să nu adorm să nu te las să adormi să nu pleci să nu mă pierzi

se-ntuneca verdele și locurile imaginale ale contemplării dragostei

ce nu începuse erau acoperite de nori și de colbul depărtărilor

cântecul greierilor se mutase în amfore vechi de 3500 de ani

sparte de un copil nevinovat în noaptea muzeelor la sate

privirea devenise molcomă ca agățatul pe umeri

te luasem cu mine oriunde

și nu mai aveam niciun răspuns

la întrebarea ta ca o revelație

cînd mai venim aici la tine la mine

pe sub garduri rupte licurici

dâra fosforescentă a imanenței

și mai și coada lui rushdie ne urma

înspre ierusalim ca raskolnikov

înspre mecca și medina

fără a ne mai fi teamă de șiiți

călare  pe nisipul turbat

cântecul deșertului urcă în copitele cailor

îmblânzim cai care nu se îmbânzesc

îi lăsăm în magia celor mai frumoase zile și nopți de dragoste

visezi

zăpodeniul

ca pe singurul loc romantic

trăit de byron

cel mai pitoresc peisaj dinspre pandelea spre bruxelles

era romanticilor n-a apus

mă strigi desculță și înoți prin țărână

sentimentul devine atic

și libertatea

 

~*~

cătălin afrăsinei