cătălin afrăsinei - cântec arctic

 

cântec arctic

 

 

~*~

 

te așteptam

clipa brumată doare până la os

până la călcâiul lui achile

viața aproape se rupe

aproape se moare

nu poți muri fără mine

nu

zilele de peste patruzeci de dealuri

cu coame de vulpi arămii

începuseră

să scadă ori să albească

de singurătate

de frigul arctic

surâdeai

să nu mă pierzi

pe sub pălăria de mușchetar

lunecând în lumea de gheață

înotai prin nisip

în absența cutumelor din sate pustii

marile întrebări ale lumii

îți atârnă precum sacii de box

printre mirări

lipite de tălpi

bandaj pe cosmica rană a inocenței

în pierdere

a nu se pierde

trăisem cea mai cruntă înstrăinare

mai vinovată

și decât marxismul

vae victis

nu te da bătut

auzeam

de după patru continente

gândesc

o fericire cum n-a mai fost alta

pe o bancă ruptă

din grădina spitalului de psihiatrie

voci de pe satelit

înfipte în inimă

aidoma jungla umană

și pedeapsa de a fi râvnit

și -n hybris

jocul penumbrelor în soare orbitor

vesel

dureros dacă e octombrie

fără început

fără sfârșit

doar lacrima ta pe frunză flamandă

 

~*~

cătălin afrăsinei