marți, 29 octombrie 2024

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - DE ROMÂNIE, DULCE CIOCÂRLIE

 



DE ROMÂNIE, DULCE CIOCÂRLIE

 

 

~*~

 

Vica a e evadat din cuibul-hățiș sentimental,

fără să fi vrut,

doar Dumnezeu-Hristos, drept Dumnezeu, fain-făinel,

vrând-o alduitul, la el,

lângăel, fain-făinel, că drept Dumnezeu

era fericit și, de tot domn savaot, ortodox a iubit complex-paradox,

ca tata lui Darie a iubit,

pe Maria din Omida cea de pe lunga și, îngusta vale a călmățului,

altar al foamei și al stralucitului

deși pe Vica, 

nu o obseda moartea,

moartea în vacanță la marele speranță, adorând-o Vica,

viața și biserica-bisericuța ei, bisericuța

pe care o frecventa Vicuța,

Dumnezeu, alduitul, s-o ierte, în realitatea și în slava-Dumnezeului ei

și al meu

că ne cointeresează teii înfloriți, cu sinele

și cu natura morală și normală,

în întregul tine gru caracter și verticală, radicală

și tri-dimensională,

cu viață pământeană, reală, nu vană,

la țară eco-sprințară

ca arcușul pe strună de vioară ca melancolicul, simbolic, 

Bacovia, 

în destonica, România, 

unde 

plătim scump

ca  și, Vica, o julietă, de epocă,

iar Pavel, în frescă Romeo, în epocă actuală memorabilă

femeie-zee, veste și zână bună,

că n-a trăit, Vica, Vicuța de, capul ei,

în Ciubăncuța, sub soare și n-a trăit, în zadar și,

în duh sfânt pe pământ,

cu ițit har dat, în românesc și omenesc de sat 

țarănesc,

firesc,

curat luminat de omenie,

din dulcea cu mare și cu profund dor de Romànie,

de păstor blând

cu Marie, Ioan și ciocârlie, în specifică sinfonie,

cu armonie,

în viitor de dulce a păcii și muncii de Românie-ciocârlie

cu meritrocrație, scăldată, în omenie

și

democrație!

**

*

Noi românii avem crai nou și, credința,

sânge,

pur sânge din esența neamuliui românesc,

cu esența din Credința tuturor gen ortodox, cu esența de paradox,

complex, expres, în viața din viața din înviere,

în lumină, cu fotosinteză în frunză și,

cu

de excelență lumină

Lină, cu prestanță și în performanță, cu performanță și,

cu mare conștiință și de clasă luminoasă,

 cu prestanță frumossă și,

armonioasă,

așa cum s-a călit oțelul,

în eterna limbă română, maternă și străbună,

cu înaltă credință și dragoste, de eternă de înaltă clasă frumoasă de poveste română,

cu elexir al tinerții fără bătrânețe și a viieții fără moarte,

de mere pădurețe, dar tandre și eco mărețe,

că omul sfințește locul în poale crețe, inedit originar, cu har, viață,

răsfirate, în și în vânt de cuvânt

în hirbii splendoare și duh sfânt, cu avânt

sentimental, în spor național,

cu a plăcerii hăitàt, pe cuvànt de om, în florire de pom,

pe rod, de cuvânt și mari speranțe,

de  crai nou,

în nou grai românesc

de mai și, de rai plai românesc,

inenedit

cu har

exstraordinar romenesc,

cum originar mai rar la noi românii,

că noi avem

senin distinct și divin

deplin creștin!

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE





COMENTARII:

“Pot să spun că neamul nostru e cel mai cuminte, cel mai frumos din lume. Mă rog, avem și noi neajunsuri. Cum spunea cineva, caracterul omului, caracterul poporului depinde de localitatea în care se găsește, în care au trăit moșii, strămoșii. Și caracterul nostru este… cam deluros, ca și dealurile Moldovei noastre. Poporul nostru, chiar dacă și are multe neajunsuri… deseori ne mîncăm unul pe altul, uneori chiar și ne mai vindem unul pe altul… Dar poporul nostru a avut și personalităţi mari, dramatice, a avut niște dealuri, care poate au fost mai mari decît niște munţi. Au lăsat urme și ne permit și nouă să ne numim neam și în ziua de azi. Ne consolează într-un fel, ne fac să ducem istoria neamului nostru mai departe…”

Ion Aldea- Teodorovici


”Textele lui vor fi vizitate si studiate exact cum invadam zonele arheologice, cu acelas interes si sete pentru indentitatea, frumusetea si nobletea sufletului romanesc. Cuvintele lui Pavel nu trebuiesc sterse in graba ci intelese sau vazuta intentia si izvorul venirii lor prin degetele care bat pe tastatura telefonului. Nu doar autorul ci intreaga istorie a stramosilor bolboroseste adevarul dinspre izvor, pe rîul vetii. CANTA IUBIREA!

Pavel Ratundeanu-Ferghete a devenit un fel de Calugar Tibetan CARE NU INCETEAZA PRIN INCANTATIILE SALE SA PROSLAVEASCA NEAMUL, LOCUL SI PE DUMNEZEU.”

Ben Todica







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu