ODĂ ȚĂRANULUI DACOROMÂN
„La NOI, singura realitate permanentă,
inalterabilă,
a fost și a
rămas ȚĂRANUL. Pentru NOI e izvorul
românismului pur și etern! (LIVIU REBREANU)
Țăranul valah este plămădit din țărâna sacră
a eroilor și din crusta sfântă a martirilor! Țăranul dacoromân are sufletul
frumos plin de cer și palmele calde pline de țărână! El are ochii de cicoare și
părul spicului de grâu în coacere! În casa sufletului său sălășluiesc Părintele
ceresc și Muierea-Mamă, habotnică credincioasă cu vatra caldă doldora de
copiii!
În ruga fierbite și în munca lui truditoare
stau nemărginirea Neamului cu dorurile în piept, iar în sufletul curat, dreapta
credință își deschide larg și impetuos izvoarele. El își caută făptura
lăuntrică a liturghiei firii, intrând în comuniune cu cerul și pământul moșilor
și strămoșilor săi! O văpaie de nădejde trece prin casa sufletului și prin sita
cerului inimii cad stropi de lumină! Cu vreme
mereu fără odihnă, convertește timpul pentru a ajunge la limanul păcii
lui Hristos!
Țăranul a fost sacerdotul olăritului, primul
artist al naiului din frunză, păstorul turmelor ce acopereau câmpiile cu
mioare, mânuitorul plugului, semănătorul darnic, stăpânul brazdei, bravul
ostaș, smeritul călugăr, tezaurul folcloric, horoscopul naturii, haiducul
temerar!
„Țăranul
e pretutindeni păstrătorul efectiv al teritoriului național… Precum și-a
păstrat limba, tot astfel a păstrat și modelat țăranul român, după chipul și
asemănarea lui, credința în Dumnezeu!” (Liviu
Rebreanu, Lauda țăranului român, Discurs
de recepție la Academia Română rostit în ziua de 29 Mai 1940)
Țăranul este fratele smerit al iarbii verde
de-Acasă, des călcat în picioare, dar și dăltuit din cremenea carpatină a
munților! În surâsul precum susurul apelor, poartă stindardul Patriei, iar pe
umerii largi și puternici duce Crucea grea a Destinului acestui brav și credincios
popor!
„Pentru
țăranul nostru pământul nu e un obiect de exploatare , ci o FIINȚĂ vie, față de
care nutrește un sentiment straniu de ADORAȚIE și de TEAMĂ. El se simte
ZĂMISLIT și NĂSCUT din acest PĂMÂNT ca o plantă fermecată care nu se poate
stârpi în vecii-vecilor.” (idem.)
Răspândind mireasma suavă a florilor,
printre prichindeii din bătătură, ascultă ciripitul și cântul păsărilor! Înrudit
cu ploaia și zăpada, potolește pârjolul și furtuna ce cad pe ogorul său. „Religia
aceasta, legea românească e suportul moral al țăranului român. El i-a dăruit
puterea de a rezista și de a birui încercările veacurilor. Creștinismul nostru,
așa cum îl practică și-l trăiește țăranul, ascunde într-însul toate fazele și
peripețiile istoriei poporului român, întocmai ca și limba românească…(idem.)
CUVINTE
CĂTRE ȚĂRAN
„Acest petec de pământ, bun, rău e-al tău!.../ ară-l,
samănă-l, seceră-l spornic,/ fi-I slugă și stăpân statornic/ și apără-l de-o
trebui cândva,/ cu toată vânjoșia ta:/ cu pușca, cu coasa, cu sapa,/ sângele
vrăjmașilor ce-or vrea să-ți-l ia,/ să curgă pe-ntinsu-i ca apa!...//tu l-ai
udat cu lacrimi și sudori/ și l-ai muncit sub sori dogorâtori…/ veacuri de-a
rândul,/ te-ai înconvoiat pe el arându-l și săpându-l/ pentru grofițe albe,
pentru grofi semeți, sătui,/ pentru ciocoii desfățarnici ai pământului…// de pe
el grămezile de aur ale grâului/ s-au scurs spre depărtări ca apele râului…/ tu
singur ai rămas aci, legat de sapă și de plug:/ piatra grea, neclintită, sub
ape ca fug…// din întîii vremurilor zori,/ e-al tău de mii de milioane de ori/
petecul acesta de glie/ și-al tău o să fie pe vecie!/ dacă-l vei ști munci/ și
răscoli și apăra/ cu toată truda și răbdarea și dârjenia ta!” (Aron
Cotruș, Opere 2, Poezii, Academia
Română, București 2002)
1 DECEMBRIE 2024
– Ziua națională a Dacoromânilor reuniți întru România Tainică.
Eseu închinat viitorului Președinte al României,
Excelenței Sale, Domnului Călin Georgescu!
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu