Românii,
prin oglinda prezidențiabililor
Av.
Marian Nazat
15
Decembrie 2024
Nu-i vreo noutate că aleșii neamului sunt un fel de
oglindă a acestuia. Căci după chipul și asemănarea lor deslușim și poporul care
i-a votat. De aici, din primul tur de scrutin prezidențial, vreau să plec în
deslușirea semenilor mei, între care trăiesc de șase decenii și un pic. Uneori,
mi s-a părut că-i cunosc ca pe mine
însumi, alteori, ba!
Așadar, avem un segment călinizat, hipersensibil la
valorile mistico-religioase, înainte de orice. Invocarea repetată și în agoră a
Celui de Sus, însoțită, obligatoriu, de semnul crucii cât mai larg posibil, e
chezășia succesului la mase. Păi, cum să nu-și răsplătească reprezentantul aureolat profetic, chipurile, cu încrederea lor cohortele ce se târăsc ca
râmele pe tăpșanele lăcașurilor sfinte răspândite cu nemiluita, ori care fac
mătănii cu un sârg discutabil, sau care se
îngrămădesc ca să atingă nu știu ce moaște aducătoare de noroc?
Vasăzică, negustoria asta politică (la
vedere, nu oricum!) cu Dumnezeu scurtează decisiv calea spre puterea lumească.
Acestor deznădăjduiți ocoliți de soarta
bună și exaltați religios li se
adresează și Georgescu, și Simion, și Șoșoacă, înconjurați ori nu de soboare de
preoți. În desfrâul propagandistic se sărută icoane și se recită, teatral, Tatăl
nostru, se cheamă în ajutor divinitatea cu gesturi zgomotoase și deloc
smerite, Atoatefăcătorul fiind pus cu
nerușinare pe taraba cu promisiuni
electorale. Geambașii de ocazie n-au nicio reținere și nu se sfiesc să declare
patetic clișeele patriotice cu priză maximă la gloată: „Nu voi sta în
genunchi în fața nimănui !”, „Sunt în slujba românilor !”, „România e partidul meu !”, „Voi așeza România suverană
pe harta lumii și o voi sluji cu credință și
demnitate!”… Desigur, sună
redeșteptător și reconfortant lozincile
cu pricina, dar, vai !, mijloacele de a le înfăptui abia se zăresc, par simple himere…
Bazinul simioșoșocizat suferă, mi se pare mie, și de un anarhism a cărui cauză este greu de
identificat. Ceva îl enervează, îl excită
ambâțul în exces, dar, nu e în stare să-l localizeze și să-i descrie
simptomatologia, undeva și cumva. Pe
revoltații ăștia umorali îi întâlnești oriunde: în trafic și pe stradă, când te
claxonează isteric sau te înjură din nu
știu ce cauză, sau pe stadion, în peluze, între ultrașii dedulciți la
scandările porcoase. Nivelul lor de cultură n-a depășit încă rigola și
tocmai analfabetismul în discuție le dă
o siguranță în ei înșiși, derapaj comportamental ce-ar trebui analizat de
psihiatri!
Aripa lasconicilor îi cuprinde pe contestatarii cu
ifose, tinerii grăbiți să schimbe totul
acum! Nici mai devreme și nici mai târziu, ci acum! Ce contează că n-au un proiect
lizibil, că experiența nu le ajunge nici măcar să-și cunoască propriile
limite?! Vor o țară doar a lor, s-au
săturat de noi, ăștia vechi, și vor să ne arunce la lada de gunoi a
istoriei! Geaba meliță Elena ca o moară
stricată că împreună vom înfăptui minuni! Ho, mă, nesocotiților, că „beleaua se
ține cu rândul, nițicușă răbdare”, vorba țăranilor mei din sud! O turmă de
trepanați, ideală să fie manipulată de
gâzii și gâzele din media ce și-au vândut definitiv conștiința! Cum să crezi că
independentul, odată urcat pe divanul domnesc, ne va scoate din N.A.T.O. și din
U.E., că va naționaliza tot ce mișcă pe
plaiurile mioritice, că ne va vârî sub
cizma rusească, că nutrește gând rău multinaționalelor ?! Oho, și câte altele! Haștagist să fii ca să pui botul la
scârnava diversiune! În situația dată, de va fi
uns cu mirul cotrocenist, insul cu aer de picat din cer va fi un captiv
de lux al majorității parlamentare și
guvernamentale, un figurant, nu altceva!
Iar panicaților cu creierul atrofiat
funcțional le amintesc că la Budapesta există un oarecare Viktor Orbán,
care, în ciuda discursului radical și ferm, n-a ieșit din structurile
euro-atlantice! Or, modelul său ar trebui copiat și de succesorul stupidului
Klaus Iohannis, a cărui reacție de precupeață nesatisfăcută, atunci când i-a
arătat posteriorul premierului ungur - în calitatea sa de președinte al
Consiliului European -, mi-a stârnit și
milă, și scârbă. În cele din urmă, l-am înțeles, aia e partea cu care
gândește nevolnicul…
Despre potiști, n-am ce să scriu, întrucât,
nepipăindu-i, nu pot să-mi dau cu părerea, aidoma multora dintre cei pomeniți mai sus sau mai
jos, stârniți să-i ocărască și să-i denigreze la comandă !
Susținătorii pesediști și liberali au în comun un anumit conservatorism, o frică
firească de reformele propuse de generațiile
nevrotice, înnebunite să
răstoarne rânduielile fără a așeza ceva sigur în locul lor. Adepți ai
pașilor mărunți și ai împărțirii ideologice clasice, cei care i-au susținut pe
Ciolacu și Ciucă se tem să nu piardă și puținul ce le-a fost și le este la
îndemână.
Cam așa se înfățișează, în opinia mea, românii de azi,
din mijlocul cărora poetul Mircea Dinescu îi cere căință Domnului că s-a născut
la poalele Carpaților, după ce deunăzi l-a mângâiat omagial pe moș Teacă. Ca și
pe Traian Băsescu mai adineauri, pfu, ce preferințe! Și, zice el, „țara noastră
a devenit scena unde se joacă o farsă de zile mari, cu actori care nu-și cunosc
rolurile și bat câmpii cu grație în aplauzele a douăzeci de milioane de
spectatori prea puțin duși la teatru, predispuși să o confunde pe Ofelia cu
chelnerița care spală pahare cu apă rece într-o crâșmă din Obor și pe Hamlet cu
ciobanul Petrache Lupu de la Maglavit, care acum 80 de ani a stat de vorbă cu
un extraterestru.
Un personaj sărit de pe fix și o sărăcuță cu duhul,
exact ca-n filmul Zbor deasupra unui cuib de cuci, par gata să îmbrace, cu
asentimentul nostru, halatele doctorilor din spitalul de boli nervoase numit
România.
Întâi am fost manipulați să ieșim din NATO și să
intrăm în biserica Vasile Blajenâi din Piața Roșie de un domn cu multă gheață
la cap, iar acum suntem manipulați de fiica fierbinte a doamnei Lasconi care
își admiră progenitura pentru disponibilitatea de a trăi în același timp cu mai
mulți bărbați și cu nenumărate fete înainte de a se mărita cu ursulețul Panda
de la grădina zoologică din Paris” [1].
Alt iubitor de rime, dar și de nădragii „împăratului
cu șapcă”, sărmanul Mircea Cărtărescu ne
îndeamnă la fel de emfatic ca și
altădată: „Mai avem o șansă. Alta nu ni se va mai da. Vă implor să ieșiți la
vot în turul al doilea pentru Elena Lasconi, un om curat, aflat de partea bună
a istoriei! N-o vom vota doar pe ea, vom vota ultima noastră șansă”[2]. Antecedentele în materie îi sunt
însă potrivnice și mă îndoiesc că-l vor
urma prea mulți. Nu de alta, dar în urmă cu douăzeci de ani tot el se milogea: „Te onorează o distincție dacă o primești
dintr-o mână onorabilă și credibilă. Am încredere în președintele Băsescu și
cred că nu va rata șansa de a deveni un personaj politic important al istoriei
noastre”, pentru ca în 2014 să
recidiveze jalnic: „De el depinde foarte mult, de el depinde viitorul nostru,
și aspectul nostru și în interior și în exterior. Aspectul de lume normală și
civilizată. Este o șansă atât de mare încât președintele Iohannis nu-și poate
permite s-o rateze”. Iartă-l, Bunule Părinte, că iarăși cutreieră câmpii cu frenezie și
nerozie !
Se fac, iată,
apeluri patetice către norod
să vină la urne, se cerșesc cu
nerușinare voturi, de parcă suntem în
pragul Apocalipsei! Inclusiv prin vocea Bolojanului - șef (cumva premierul de
mâine?), purtătorul de glas al viitoarei
coaliții contra naturii pesedisto-useristo-liberalo-udemeristă, speriată de
primejdia extremistă și izolaționistă (sic!) a georgescului - pericol național!
Bleah, ce mizerie și curvăsărie! Nu
demult, la un referendum de pomină, pentru o astfel de faptă, liderul
„Ciumei roșii”, Liviu Dragnea, a primit o condamnare cu suspendarea executării!
Astăzi, nădăjduiesc că nu-i mai arde nimănui să violeze normele penale de dragul vreunui descreierat cu funcții
înalte în statul paralel, sper să ne fi maturizat întrucâtva! Apropo, nu le-o terciui somnul făcătura aia
judiciară ordinară uneltitorilor și uneltelor, chiar să doarmă ei nebântuiți de
coșmaruri?
Feriți-vă, așadar, de poeți și de impostori în
treburile cetății, dacă nu doriți să vă
pierdeți luciditatea și echilibrul mintal ! Și, ca să-l citez pe Emil Cioran, nu disperați, „în România totul
e posibil și nimic nu are consecințe!” [3] Am supraviețuit noi cu Băsescu și
Iohannis două decenii, ce mai înseamnă un cincinal cu Georgescu ori Lasconi? La
un astfel de popor, așa conducători! În definitiv, democrația „ar fi demnă de a
fi susţinută dacă nu ar fi fost supusă de partide şi de oameni politici la un
proces de subţiere demografică, la capătul căruia n-au mai rămas în viaţă decât
niște fibre lucioase bune de spânzurat iluzii” [4].
Chir așa, zău, „trecutul nostru e o enigmă și un
miracol istoric”, George Brătianu n-a exagerat neam!
P.S.: O părere
despre finaliști, totuși, ce dacă sunt un absenteist înveterat ?! Punctele de
vedere exprimate de Călin Georgescu în legătură cu situația socială, economică
și politică a României corespund
integral cu ale mele, ca analiză nu-i găsesc cusur, numai că de aici încolo ne
despărțim iremediabil, deoarece nu-s într-atât
de naiv să-mi închipui că remedierea actualei stări a națiunii e la
îndemâna președintelui! Constituția nu-i oferă instrumentele de lucru în acest
sens, mult clamatul articol 80 fiind de-o ineficiență dezarmantă. În
consecință, ioc posibilități de a repara stricăciunile produse în perioada
postcomunistă! Iar a chema la gura sobei (pe model rooseveltian) poporul în
luarea deciziilor, prin dezbaterea problemelor statale, miroase a șarlatanie!
În ceea ce-o privește pe Elena Lasconi, goliciunea
retoricii sale mă descumpănește, „tufă de Veneția”, monșer! Cu ea în Deal,
îmi este teamă că o vom reevalua altcumva și-o vom regreta pe… Elena
Ceaușescu! Ce blestem ne-o însoți peste
veacuri, de nu scăpăm de nefastele Elene? O cohortă întreagă, de la Lupeasca și
până la surata ei din Pleșcoi,
însămânțătoare de ghinion…
Și mai ușor cu
slăvirea poporului, sună a ipocrizie libidinoasă ! Nu de alta, dar mulțimea
respectivă este și cea care a aplaudat intrarea tancurilor sovietice eliberatoare și a plâns la catafalcul lui Stalin, și cea care
și-a demascat dușmanii de clasă și i-a azvârlit în temnițe, și cea care l-a
condamnat la moarte pe Ion Antonescu, după ce îl urmase orbește, și cea care a
îmbrăcat uniforma legionară și i-a
asasinat pe adversarii ideologici, și cea care a creat cultul
personalității ceaușiste pentru ca apoi să-l asasineze judiciar, în urale și ovații, în sfânta zi de Crăciun, și
cea care l-a votat cu aproape 90 la sută pe nea Nelu, și cea care le-a fost
complice minerilor în acțiunea de
igienizare, pe criterii politice, a Bucureștiului, și cea care a acceptat ca
regele exilat să fie întors de pe scara avionului, și cea care s-a amorezat
tembel de Băsescu, și cea care a ieșit în
stradă ca să-l ovaționeze pe surdo-mutul Iohannis la câștigarea
alegerilor, și cea care, la ordinul de zi pe unitate, a ocupat Piața
Victoriei săptămâni în șir ca să-i
spânzure pe Dragnea și pe acoliții săi ciumați, țipând cretin: „D.N.A. să vină
să vă ia !”…
Gata, mă
opresc, prea m-am înfierbântat !
-------------------------------------------
[1]
Mircea Dinescu, Iartă-mă, Doamne, că
m-am născut în România !, în Cațavencii
[2]
Mircea Cărtărescu, Digi24.ro, preluare de pe Facebook-ul scriitorului
[3]
Citat de Radu Portocală în textul Între ciumă și mumă din Cotidianul.ro
[4]
Vintilă Horia, Jurnal de sfârșit de ciclu
1989-1992. Jurnal torinez
Sursa -
https://www.cristoiublog.ro/romanii-prin-oglinda-prezidentiabililor/ - 7
decembrie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu