CUM
SE SPUNE “BABILON”?
(Apariție
editorială II)
Octombrie
9, 2025
De la sărăcie în America
Safiya visează să ajungă în America (Miami) la școală,
dar visul ei e doar, își zice ea, un simplu vis. La fel ca și al tuturor celor
din Jamaica: să ajungă în America și să se întoarcă în Jamaica doldora de bani.
Soarta, însă, îi surâde lui Safiya. Tocmai în anul în care termină școala
generală, se deschide în Montego Bay primul liceu privat, finanțat de oamenii
bogați ai orașului, toți oameni de afaceri albi. Pentru primul an de liceu se
alocă două locuri pentru fete de culoare din familii sărace. Safiya trece
interviul și primește bursa pentru 4 ani de liceu.
E bucuroasă peste măsură, dar tatăl ei nu e. Visul
tatălui să-și vadă fiica o viitoare soție rasta începe să dispară. Safiya simte
lucrul acesta și despărțirea emoțională între ea și tatăl ei se produce în acei
ani. Într-o zi, tatăl o bate „să scoată din ea Babilonul”. Mama nu intervine.
Safiya face liceul cu fiicele bogătanilor din Montego
Bay, fete albe, răsfățate, crescute în puf, îmbrăcate la ultimă modă. Safiya e
acceptată de ele, văzând în ea o curiozitate aparte datorită religiei,
îmbrăcămintei, părului, lipsei de machiaj.
Safiya ajunge și la Miami pe perioada liceului, fiind
mândră de viza SUA pe care o primește. A fost o excursie a fetelor din clasa ei
la un liceu din Miami.
La 16 ani, Safiya devenise o tânără adolescentă de o
frumusețe aparte. Frumusețea ei atrage atenția firmelor de publicitate, Safiya
fiind invitată la sesiuni foto. Pozele ei apar în Jamaica Observer. Tatăl e
nemulțumit, văzând că fiica lui se depărtează și mai mult de tradiția rasta a
familiei. Safyia începe să câștige bani, din care își cumpără haine (dar nu
încă pantaloni) și haine pentru mama, surorile și fratele ei. Cumpără un cadou
și pentru tatăl ei care însă îl respinge, spunându-i „I’m so ashamed of you /
îmi este rușine de tine”. Cuvintele acestea au lovit-o rău pe Safiya, fiind
momentul în care a înțeles ca ruptura între ea și tatăl este iremediabilă.
Continuă să scrie poezii. Profesorii din liceu îi
descoperă talentul și poeziile ei sunt publicate în ziarul local, Jamaica
Observer. Liderul unui club literar din Kingston se oferă să o mentoreze pe
Safiya. Ea acceptă. După câteva sesiuni scriitorul, bărbat mai în vârstă,
încearcă să o violeze. Safiya fuge.
La 18 ani, Safiya este invitată, pentru prima dată, să
vorbească despre cultură și poezie la University of West Indies din Jamaica.
Este primită cu aplauze. Cele două surori ale ei cresc în statură, la fel și
fratele ei. Toți copiii simt o distanțare tot mai profundă de tatăl lor.
Howard, tatăl, devine tot mai fanatic în religia lui.
Se asimilează unui grup radical de rastas care începe să adauge elemente
islamice la credința lor. Howard încearcă să-și ia o a doua nevastă, moment în
care mama lui Safiya părăsește familia, iar copiii se revoltă împotriva tatălui
lor. Aleargă în mijlocul nopții pe străzile din Montego Bay să-și găsească
mama, și o aduc înapoi acasă.
Relațiile de familie, însă, devin tot mai tensionate.
Copiii, de acum toți adolescenți, caută motive să petreacă weekendul cu
rudeniile lor creștine, unde li se deschid ochii spre o lume mai normală, unde
femeile nu trăiesc sub teroarea soților lor, soții sunt atenți la opiniile
soțiilor lor, și femeile în general sunt tratate cu respect. De la o vreme,
tatăl refuză să le mai lase pe fete să-și viziteze rudeniile creștine pentru a
nu fi „contaminate”.
Cum se spune „Babilon” – Reconciliere
În 2003, Safiya participa pentru 10 zile la o
conferință a tinerilor talentați în New York și Washington DC. La întoarcere,
tatăl ei, în loc să fie mândru de fiica lui, o poreclește „Izabela” și o femeie
de moravuri ușoare. Safiya este rănită profund. La 19 ani, tânăra nu știa să
gătească, fiind batjocorită de tatăl ei și din acest motiv. Tatăl îi cere să
părăsească domiciliul familiei. Safiya nu are unde să plece, dar continuă să se
răzvrătească împotriva tatălui ei.
Într-o zi începe să își taie părul, singură, dar fără
succes. Vreme de 19 ani părul ei nu a fost tăiat. Era mare și greu de îngrijit.
Mama ei intervine, împreună cu mătușa ei, și îi taie părul. A fost momentul în
care Safiya a pus capăt capitolului rasta în viața ei. Se privește în oglindă
și exclamă „I am new again / Sunt din nou nouă”.
După acest eveniment, tatăl ei refuză să mai vorbească
cu ea vreme de săptămâni. La 20 de ani, Safiya merge la coafor pentru prima
dată. Începe să folosească machiaj, iar tatăl ei încetează sa mai vorbească cu
ea timp de un an. Rebeliunea lui Safiya continuă și devine atee. În 2004
primește un premiu național pentru creativitate literară.
Surorile lui Safiya urmează pașii ei. La 16 ani, sora
mai mică își taie și ea părul pentru prima dată. Fratele lui Safiya începe
studii de drept la University of West Indies, iar Safiya primește bursă să
studieze în Statele Unite. Cineva misterios, începe Safiya să își spună, îi
poartă de grijă și îi orientează pașii vieții.
Mama lui Safiya ajunge și ea în Statele Unite, unde si
ea își taie părul. Safiya taie părul sorei ei mai mici. La finalul semestrelor,
Safiya se întoarce în Jamaica, la casa părintească. Casa devine tot mai goală.
Mama lui Safyia plecase și ea și tatăl a rămas acasă doar cu fiica cea mică.
Tensiunile dintre ea și tatăl ei continua.
La 25 de ani Safiya își dobândește diploma
universitară în Statele Unite. Din senin, primește un telefon de la o femeie
care îi mărturisește că are un copil cu tatăl Safiyei, Howard. Este momentul în
care mama lui Safiya își părăsește soțul.
În iunie 2010, Safiya se întoarce în Jamaica și obține
poziția de profesor la liceul din Montego Bay. Publică un volum de poezii, iar
după lansare, la întoarcerea acasă, este bătută violent de tatăl ei. Tatăl
încearcă să o ucidă. Poliția intervine.
Safiya se întoarce în America, unde face un masterat
cu bursă. Deodată suna telefonul cu numărul tatălui ei. Safiya refuză să-i
accepte apelul. După câteva luni, tatăl o sună din nou. Ea refuză din nou să
accepte apelul. Relațiile tensionate continuă aproape doi ani când, parcă fără
să își dea seama, Safiya răspunde la telefon. Ascultă. Tatăl îi vorbește cu
dragoste de părinte, îi cere iertare, îi spune că o iubește, că dorește să o
vadă. O invită să revină acasă să-l vadă.
De Crăciun, în 2013, Safiya se întoarce acasă să-și
vadă nepoata din partea fratelui. Își vizitează tatăl. În lacrimi, tatăl își
cere iertare pentru anii de asprime cu care și-a tratat copiii. Safiya este
invitată la un concert de final de an și i se cere să recite o poezie. Recită o
poezie dedicată tatălui ei.
Safiya și tatăl ei s-au reconciliat. Cartea se termină
pe un ton pozitiv în 2018, an pe care Safiya îl numește „my Jesus year”. Cartea
se termină abrupt, fără a explica cum s-a derulat acel „an al lui Isus” în
viața ei.
Safiya continuă să publice, astăzi fiind o profesoară
de literatură la University of Arizona.
Recomand cartea tuturor celor interesați de viața
celor încorsetați de religii care nu eliberează, ci asupresc. Dar și celor
pasionați de istorisiri adevărate privind reconcilierea între părinți și copiii
lor, istorisiri ancorate în realitățile vieții.
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale,
barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea
sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia
constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la
ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere
drepturile. Aceste
drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate
azi. Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu