CEAI
FIERBINTE, VORBE RECI...
~*~
Hai
să bem un ceai fierbinte, să mai stăm la un taifas,
Aşa,
ca doi prieteni buni, ce ne-am iubit odinioară...
Să-mi
spui, pe ce meleaguri ai umblat şi ai făcut popas ?
Cum
firul rupt l-ai-nnodat, de-acolo unde am rămas ?
Ţi-a
fost frumoasă viaţa, ca o apă liniştită de uşoară ?
Sau,
te-ai uitat la ea cum se strecoară....
Hai,
spune-mi, eşti vesel ca atunci şi plin de farse ?
Eu
încă mai joc teatru, crezând că-s mare-artistă...
Zâmbesc,
chiar râd, dar... mă hrănesc cu vise false,
Cu
idealuri, ca atunci, ce azi, par pumn de file arse...
Mai
joc pe scena vieţii, chipurile, rol de prim solistă,
Fluturând
cu nonşalanţă din batistă...
Ţi-i
ceaiul-ncă fierbinte, dulce cum îl vrei şi mirodat ?
Serveşte-te
cu preferatele pişcoturi sau vreun biscuit...
Ia
spune-mi, ai simţit şi tu uneori că soarta te-a trădat ?
Că,
poate-ai fi vrut să-i te opui, dar ai tăcut şi ai răbdat,
Când
în mădulare-ţi pătrundea adesea lama de cuţit ?
Mai
eşti aşa romantic sau, te-ai lecuit ?
Mă
iartă însă, că te-am copleşit cu valuri de-ntrebări,
Nu
vreau să te-obosesc, nici trecutul să te indispuie...
E-adevărat
că viaţa-i cu neprevăzuturi şi schimbări,
Nici
mie roză nu mi-a fost, în doar dansuri şi serbări...
Dar,
de nu vrei, nimeni nu poate cu forţa să-ţi împuie,
Nici
gura ferecată să-ţi descuie...
Hai,
lasă, că nu te mai întreb, stai doar cu mine în tăcere,
Nu
mai contează-n toamna vieţii, cum ne-a fost la fiecare...
Nu
datorăm nimic la nimeni, n-avem ce şi nici cui cere,
Să
ne sorbim ceaiul încet, rămas în cupă, cu plăcere,
Lăsând
doar ochii să vorbească și sufletul, fără judecare...
Burează
şi-n curând ni-i timpul de plecare...
~*~
______________________
NORA _____________________
versuri
din vol. __ „Pe urma paşilor pierduţi"__
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu