CE
N-AȘ DA...
#AnnaNoraRotaru
–
autor
~*~
Unde
să mai caut, să pot să te găsesc?
Am
ajuns la granițe, cotrobăii chiar cerul...
Mai
departe-i ceață, nu pot să deslușesc,
Mi-i
teamă, la capăt să nu mă prăbușesc
Că,
după lumină, bântuie bezna și gerul,
Cine
să-mi fie grănicerul?
Cum
să-ți vin când fulgerul mă izgonește,
Când
umbra ta dispare, ca prin vrăjitorie,
Când
spinii-n calea mea talpa îmi rănește
Și,
tu-ascunzându-te, trupu-mi ostenește?
Nu-mi
răspunzi la strigăt și n-am parigorie...
Himeră-mi
ești, înșelătorie?
Pe
pașii-mi vechi calc, poate te-ntâlnesc,
Chiar
la limita unde-o-ncepe singurătatea...
Pe-urma
mângâierii, cu focuri ce mocnesc,
Încercând
cu suflul din nou să le stârnesc,
Din
neguri să te-atrag sfidând captivitatea,
Luptând
chiar cu zeitatea...
Fă
un pas spre mine și eu un alt spre tine,
Un
gest să-mi faci, spune-mi vreun cuvânt...
Ca
hoț în vise-mi intri, ascuns după cortine,
Figura
nu ți-o deslușesc, beznă-i pe retine,
Ce
mă-nghite tot mai mult cu funebrul cânt,
Până
la tăcere de mormânt...
Ce
n-aș da-mpreună să fim, doar tu și eu,
C-atâtea
am simțit, parcă-nainte să te știu...
Cu
tine, viața vrui să-nfrunt, alăturea mereu,
Sentimente-adunând,
s-ajungem l-apogeu,
Ierni
să-ngenunchez și-n deșertu-mi pustiu,
Primăveri
răsară-n lutul pământiu...
~*~
__________________
NORA _________________
versuri din vol. 8 __ „ Gânduri pe malul
tăcerii” __

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu