CARTEA
ȘI VALOAREA EI
Restituri:
Să
iubim cartea românească
Motto:
”...Citește, citind mereu, creierul tău va deveni un
laborator
de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și
filozofia lumii”.
Mihai Eminescu
”...Arta ca răspânditoare a bunului gust, nu se poate
coborî
în noroi, ci are să ridice la sine pe toți cei ce vin
sub steagurile
sale. Ridicarea aceasta se face prin propagarea
eternului frumos, a
cărui temelie este adevărul”. Iosif Vulcan
Trebuie să recunosc aci un anume adevăr, adică,
inițial aveam în minte a numi acest eseu “Cartea și valorile acesteea”, dar mi
se părea o prea lărgire a spațiului de investigație. Mai ales că in ideea mea
urmăream o ancorare în acea valoare a cărții in sine, ca mijloc de expresie și
comunicare! Ca apoi, de aici să se desprindă acea universală valoare a cărții
in lunga si zbuciumata evoluție a ființei umane! Când omul a fost apt ași gândi
simbolurile în litere și a început a scrie, se năștea și Cartea. Desigur din
dorința de expresie si comunicare, cartea devenea pentru om o a doua ființă!
Fie chiar prin acele tăblițe de lut ars sau papirus, se dorea o notare a
istoriei acelor vremi, a activităților de tot felul, adică a lăsa urme despre
timpul și spațiul existenței lor! Trecutul, prezentul și viitorul în carte se
reușea a fi oglindite. Azi, aceasta a devenit atât de importantă, de necesară,
încât ar fi imposibil a se desprinde din viața de zi cu zi a societăților
omenești! Și nu numai atât, dar practic omul s-ar sălbătici din nou,
luându-i-se cartea. Odată cu genialele realizări în ale stiinței si
tehologiilor moderne, cartea a devenit un bun indispensabil, izvor de
informație universală, de educație, de deservire a tot ceea ce se cheamă
realizare umană. Cartea este la îndemâna fiecăruia spre a fi citită, asigură
pregătirea profesională si intelectuală generațiilor în șir. Lectura este
plăcută și necostisitoare, iar odată ce avem cartea într-o bobliotecă, pe fila
acesteea stă pentru multe secole acumulată experiența fiecărui domeniu al
artelor, fără pierderea ce bunaoara ar surveni la un “internet”, printr-o
simplă lipsă de sursă electrică. Cartea și omul stau într-o interdependență
încât scriitorul o definește deseori metaforic foarte sugestiv: “Cartea este
viața unui om, iar omul este o carte in scriere”. La drept vorbind, cartea si-a
câștigat multe definiții, încât s-ar putea scrie încă o carte numai dacă cineva
s-ar apuca a aduna definirile făcute acesteea de către gânditori, scriitori, filosofi
și poeți, pedagogi și învățători, popor si folclor, s.a.m.d. Vom vedea că așa
cum fiecare Neam creat de Dumnezeu își are o identitate a sa, la fel și Cartea
își are o identitate a ei, cu care se înregistrează, un certificat de naștere
cu locul și data, pentru a avea si ea o recunoaștere! Sa fiu direct, nu vreau
să se creadă ca scriu ficțiune, dimpotrivă, doresc să arăt ceva foarte real si
folositor atunci când se ia o carte în mână. Mai ales în acest “univers al
cărților”, cand bibliotecile lumii sunt încărcate de cărți, încât am ajuns și
la “biblioteci asezate in ceruri(virtuale)”, și de unde a identifica o carte e
nevoie deci de un anumit cod, de un digital in care să se regăsească.
Este vorba despre cele patru litere majuscule ISBN,
urmate de 10 numere, (digitale), aranjate in patru grupe separate de cratime (liniuțe),
ori o simplă distanță între grupe. ISBN (International Standard Book Number)
urmat de cele patru grupe digitale, formează asadar identitatea cărții.
Interesant de știut că, fiecare grup digital din cod are însemnătatea sa
specifică, și care nu este un secret, ci dimpotrivă, recunoașterea unei cărți
apărute în circuitul său universal. Un exemplu ar fi concludent: ISBN
0-9588413-0-6. Primul grup reprezintă țara unde s-a editat cartea, al doilea
grup prefixul editurii care a publicat cartea, al treilea grup reprezintă
numărul de titlu, ultimul grup digital este unul de control general. Pe alte
cărți vom găsi și ISSN, adică (Internațional Standard Serial Number). La
bibliotecile mari se găsesc dicționare întregi, in care se găsesc chiar în
ordine alfabetică țările din toata lumea cu digitalul lor specific și unic.
Apoi știm bine, așa cum se găsesc la oameni fapte bune
și fapte mai puțin bune, la fel și cărțile pot fi bune sau mai puțin bune!
Lecturarea unei cărți bune, într-un domeniu al educației etice bunăoară, aduce
înobilarea caracterului și deci a personalității cititorului. La fel al unei
cărți de istorie și filosofie, de artă și literatură, de stiințe, de scrieri
politice ori confesionale, s.a.m.d. Pentru a înțelege valoarea unei cărți, cât
și binefacerile lecturii acesteea, aduc aci sfatul Hristosului nostru Mihai
Eminescu, sau “Aminul” cum îl numește vrednicul bucovinean Adrian Botez, sfat
ajuns azi proverbial: “Citeste, citind mereu, creierul tău va deveni un
laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filozofia
vieții”. (Coloana Infinitului – din gandirea romana moderna- vol.II,
Ed.”Cuget Romanesc, 2009, pag.287)
P.Ispirescu, povestitorul nostru care a adus mare
folos folclorului românesc, afirma Vasile Alecsandri, de ne-a lasat așadar acea
poveste minunată,“Făt frumos născut cu cartea in mână”, ne-a mai lăsat si acest
proverb: “Cine n-are plăcere a citi, n-are semne de a se face mai bun”.
Și acum un revers al monedei, zugrăvit de Liviu
Rebreanu: “Nu există pedeapsă mai grea ca obligația de a citi cărți
moarte”.(ibidem).
Mai mult, I.Vinea într-un aforism spunea că, “sunt
cărți care nu merita să fi fost scrise”, in acest caz va trebuii luat aminte la
vorbele lui N.Iorga care spunea: “Cetitorul sa zică la mântuirea cărții tale,
nu: am cetit o carte, ci am cunoscut un om”. Ca atare, într-o astfel de
situație revenim la noțiunea de cultură. Omului in primul rând cultura îi
trebuiește fiindcă aceasta șlefuiește ființa omenească. Rolul școlii și al
bibliotecilor, al artelor, scriitorilor, politicienilor si preoțimilor tocmai acesta
este, a lumina sufletele. Cartea care este și va fi întotdeauna mijlocul cel
mai eficace prin care se desfășoara procesul de educație, trebuie să poarte
pecetea adevărului și al iubirii între oameni. Aceasta este cultura cu adevărat
vie, care pune in mișcare sentimentul gândirii, intelectul si celula creerului,
care să nu lenevească! Aici este zona oarecum negativă a internetului in raport
cu cartea, și mă refer la tinerii copii intrați noi pe porțile școlii. Direct
la calculator, învață tehnologia rece, nesentimentală, bunaoară la o simpla
înmulțire de numere, repede scoate copilul calculatorul să-ți spună că 5x4=20,
dar acel calculator natural al copilului, creerul, nu a făcut nici un efort să
înteleagă dece e 20 si nu 25 spre exemplu! El probabil nu va prinde, și nici
nu-l va interesa acel joc logic, cum adunând pe cinci de patru ori, sau pe
patru de cinci ori, ne dă acel rezultat al înmulțirii de 20. Asta in cele ale
matematicii, dar când pentru a lectura o carte scrisă pe virtual (aer),
cititorul, dacă o avea computer, va fi satisfăcut cu toate câte îl pot
întrerupe din lectură, inclusiv permanenta cheltuire de bani, rămâne de văzut!
Pe o carte investesc o dată și o pot avea si strănepoții! Valorile cărții sunt
inestimabile, formează caractere sănătoase, odihnesc mintea, dau posibilitatea
reflectării asupra binelui si răului, asupra științelor si economiilor, asupra
istoriei și, într-un fel cartea a devenit parte a ființei umane, iar lipsa ei
ar fi de neânchipuit, o mutilare a însăși fizicului omenesc! Iar acele științe
care strivesc sufletul omenesc, nu trebuiesc proliferate, ci ținute și
evaluate desigur in industriile tehnologiilor producatoare de bunuri materiale
necesare vietii. Atât. Fără a forța biologia si metafizica ființei umane care
aparțin creației Divine naturale, si nu experimentelor cu care deja am siluit
mediul ecologic, să nu ne siluim pe noi înșine.
IOAN MICLĂU-GEPIANU
2018
Redată- 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu