Inteligența
artificială nu va scăpa niciodată de omul care o controlează
Ben
Todica
Toți
politicienii și corporatiștii se înghesuie să glorifice noile tehnologii AI,
promițând o superinteligență autonomă care, în realitate, nu poate exista fără
suportul infrastructurii și al evoluției tehnologice complementare. Aceasta nu
este science-fiction; este un avertisment despre limitele și riscurile falsei
independențe a tehnologiei.
Toate discuțiile despre inteligența artificială și,
mai recent, despre superinteligența AI japoneză, care se presupune că va
funcționa fără intervenția umană, ignoră un adevăr fundamental: tehnologia nu
se dezvoltă în vid. Ea depinde de evoluția concomitentă a tehnologiilor
complementare și de infrastructura creată și întreținută de oameni. Fără
acestea, orice sistem, oricât de sofisticat, nu poate depăși condiția de
unealtă.
Această limitare nu este teoretică. Istoria
tehnologică o confirmă. La începutul anilor ’80, am lucrat la Philips, iar
experiența mea personală cu un motor rotativ Mazda RX7 reconstruit de mine
demonstrează cum performanța maximă este condiționată de calitatea și adaptarea
componentelor. În ciuda tuturor modificărilor pentru a crește puterea și
viteza, motorul a cedat atunci când limitele fizice ale materialelor au fost
atinse. Analogic, tehnologiile AI de astăzi se confruntă cu propriile „limite
materiale”: puterea de calcul, stocarea datelor, sursele de energie și
integrarea cu sisteme existente.
Mai mult, dezvoltarea și utilizarea acestor tehnologii
sunt profund legate de interese economice și geopolitice. Războaiele pentru
resurse rare, esențiale în producerea tehnologiilor AI, subliniază că nu există
progres neutru. Implementarea inteligenței artificiale nu poate fi separată de
logica puterii și de mecanismele de extragere a valorii economice, deseori în
detrimentul populației generale.
Așa-numita „autonomie” a AI-ului este un mit. Fără
intervenția umană, fără planificare strategică, fără menținerea infrastructurii
și optimizarea componentelor, niciun sistem nu poate funcționa independent.
Compararea procesului cu povești pentru copii, cum ar fi Moș Crăciun sau Barza,
relevă absurditatea promisiunilor făcute publicului larg: sunt fantezii menite
să manipuleze și să extragă resurse financiare de la cetățeni, nu instrumente
pentru progres real.
În concluzie, tehnologiile sunt benefice doar atunci
când sunt aplicate în mod cinstit și responsabil. Potențialul uman este infinit
și trebuie valorificat în mod autentic, nu sub pretextul unei curse fictive cu
„glonțul” al progresului tehnologic. Există loc pentru om în Univers, cu
respect și recunoaștere a limitelor și responsabilităților noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu