ELENA ARMENESCU - ATRACȚII

 

ATRACȚII

 

 

~*~

 

Vietățile știu că tot ce există sub soare,

Prin forme ne vorbesc despre Lucrare,

Prin culori, prin sunete, adiere și cânt,

Prin tot ce-nseamnă viață pe pământ.

Privește verdele pădurilor chemător

Ascultă trilurile mierlei lângă izvor.

Privește doar cum pasărea paradis.

Clădește cuibul țesîndu-l ca pe-un vis.

Stai pe țărm, privește uimit nemărginirea.

Minunează-te cum se îmbracă toată firea.

Așează-te lângă regina nopții să-mi spui.

Cum universul acesta este biruința Lui!

Atunci când simți că lumea ți-e prea grea,

Apleacă-te spre iarbă, spre inima cea rea.

Și vei auzi tăcerea cum te cheamă lin:

„Tu ești făptura Celui ce-a fost din vechi, deplin.”

Se-nchină cerbul blând în zori la răsărit,

Se-oprește vântul când ruga-i s-a împlinit,

Se-nalță floarea fără sunet, fără cuvânt rostit,

Și totul este cântec, că tot ne  e menit.

În palma Lui sunt toate cele ce respiră,

Chiar și durerea ori răul ce conspiră,

El strânge lacrimi, raze, umbre și culori —

Și le așterne-n noi veșnicind sărbători.

De vrei să știi Cuvântul cum a fost rostit,

Privește viața-n ritmul cel mai liniștit:

Un mugur care crapă, valuri ce se retrag —

Sunt slove-n Cartea sfântă ce-n zare ne atrag.

 

~*~

ELENA ARMENESCU