Ion Măldărescu - Metastaza sănătăţii românilor face parte din decimarea populației

 

Metastaza sănătăţii românilor face parte din decimarea populației

Ion Măldărescu

14 Decembrie 2025

 

(Reluare adaptată 2010 - 2025)

Am trăit s-o vedem şi pe-asta. La noi se poate: taxă pe gropile din asfalt, (vorba cuiva: „Aici zac banii dumneavoastră!”), taxă pe lipsa de venit, taxă pe inventivitate, taxă pe aerul respirat, taxă pe scaune, taxă pe lanțul câinelui de la țară… taxă pe... Da’ taxa pe prostia şi/sau pe incompetenţa, pe reaua credinţă a guvernanţilor şi a parlamentarilor, când va fi legalizată şi aplicată? În România anului 2010 aproape totul se contorizeaza. Pe lângă contoarele de apă, energie electrică, gaze şi alte servicii, nu m-ar mira (în urma legalizării prostituţiei) să li se monteze contoare şi „practicantelor” celei mai vechi meserii din lume. Ar fi de preferat ca şi politicienilor - și ei „frații” surorii primei „meserii”- să li se monteze contoare pentru absenţă, pentru starea de somnolenţă, pentru dezinteres, pentru prostie, pentru trădare națională… împreună cu taxele actualizate aferente.

În înalta lor înţelepciune, ilustrele capete patrate ale distrugerii sistematice, mai bine spus purtătorii ilegali de creiere guvernamentale, în dorinţa de a scoate bani „din piatră seacă” pentru Ucraina - numai pe spinarea contribuabilului român, nu pe speţele „mai marilor” - s-au gândit că bătrânii ar trebui uşor „rarefiaţi”. Cum? Simplu: prin emiterea a tot soiul de aberaţii cu rang de lege, şi fel de fel de „portiţe” care permit interpretări ambigue. Bolile cronice vor fi „uşurate” de gratuitatea medicamentelor obligatorii necesare. Nu mai ai ce căuta la medic fără „trimitere”-planificare, decât cu o „contribuţie” în afara asigurării medicale, şi uite-aşa, am importat beneficiile occidentale...

Conform noii reglementări, nu mergi la medic atunci când eşti bolnav, ci atunci când eşti „planificat”. Neinspirata programare lunară la medicul de familie - doar aparent benefică - a scăpat din vedere faptul că bolile survin pe neaşteptate. La iniţiativa domnului ministru al nesănătăţii cetăţenilor României, sistemul de co-plată a medicamentelor şi a serviciilor medicale a înflorit. Care co-plată domnule ministru? Asigurarea medicală la ce serveşte? Sumele reţinute contribuabililor ani de zile pentru asigurările de sănătate merg la „Buget”, dar numai parţial se utilizează în scopul declarat, restul iau alte destinaţii. După cele mai elementare reguli economice, acest act se numeşte deturnare de fonduri, dar dacă-i vorba de guvern, se numeşte repartizare. Revenind la situaţia sănătăţii publice, mai pe şleau spus: ai bani, trăieşti, n-ai bani mergi pe sens unic, spre cimitir!

Poate trăitorii pe alte meleaguri vor fi de acord cu „co-plata”, pentru că la ei se practică. „Sistemul” din România este atât de şubred şi de bolnav, încât „orice asemănare cu sistemele altor state este absolut întâmplătoare”. Pentru respectarea demnităţii şi a eticii profesionale, dar şi pentru supravieţuire, pentru o salarizare pe măsura pregătirii lor, pe care statul român este impotent să le-o acorde, sute, poate mii de medici  şi asistente medicale au luat calea exilului.  Pe fondul îmbătrânirii şi a îmbolnăvirii populaţiei, domn ministru ia măsuri de reducere a numărului de paturi din spitale, fără a ţine cont de faptul că în anumite perioade ale anului zac - absolut real - câte două persoane într-un amărât de pat de spital, aglomeraţi, de-a valma în saloane uneori insalubre, fără aerisire corespunzătoare, în compania omniprezenţilor gândaci „de bucătărie”, care se plimbă ca pe bulevard prin saloane. Fondurile financiare ale spitalelor au fost ajustate sistematic, iar pacienţii sunt trimişi să cumpere medicamentele de la farmacii, cu banii lor, deşi sunt cotizanţi C.A.S., dar și „cotizanți neoficiali la buzunarele medicilor, asistentelor și ce-or mai fi.

Operat întru-un spital de stat am avur prilejul să constat lipsa de profesionalism și nepăsarea a ccc.a 80% din pesonalu care ar trebui să-i îngrijească pe pacienți. Dar cine să vadă. Ministerul (Ne)Sănătății Publice, s-a descotorosit de obligaţiile ce-i revin, cadorisind unităţile spitaliceşti administraţiilor locale, fără însă a le aduce mai întâi pe „linia de plutire”. Maternităţi desfiinţate, instalaţii învechite, deteriorate şi depăşite moral, generatoare de accidente şi incendii soldate cu victime omeneşti.

Din spitale lipsesc perfuzoarele, reactivii necesari pentru analize, filmele de radiologie,  până şi vata, pansamentele sterile, ca să nu mai amintesc de deficitul de oxigen, de combustibilul necesar încălzirii pe timp friguros, de hrana insuficientă şi de strictul absolut necesar tratamentului bolnavilor. După operaţiile efectuate în condiţii precare, pacienţii sunt „eliberaţi”, de fapt daţi afară din spital, unii dintre ei nefiind apţi să stea pe propriile picioare...

Sănătatea bolnavă a sistemului medico-sanitar românesc se află în stare gravă, metastaza fiind stadiul cu care poate fi comparată, iar eventualitatea ca România să fie târâtă într-un război - care nu-i al ei - impune pregătirea celor necesare pentru înmormântare.