Contextual, despre una, despre alta...
Literatură
Dr. Nicolae
Balaşa
Art-emis
19 Mai 2026
Uneori, dar mai ales în zilele
ăstea, de dinainte de.... ceva, nu știu ce, dar ceva, uite așa, în ciuda
oricui/cred doar în singurătatea mea. Să fii singur! Doamne, ce favor, ce
onoare!
Prin urmare, caut singurătatea ca
pe o formă de alint, de vindecare. Doar aici, într-o altfel de locație, singur
cuc, dau la o parte mâzga vieții și încerc să mă curăț de păduchi, de râie, de
ghiolbani și de câte s-au adunat... De papagali zilei, în primul rând! Apoi, mă
limpezesc. Of, Doamne, ce ușurare!
Vouă, ce să vă spun? Totul e ca
într-un ritual în care, în singurătatea mea, nu mai aplaud viața. Ba, mai mult,
o dau dracului cu toate hățișurile ei. Mi se pare că m-a înșelat cum m-au
înșelat toate iubitele din anii tinereții. Nu de puține ori i-am zis: „japița
dracului!".
Mă rog, din ceartă în ceartă,
uite așa, în singurătatea mea, mi-am făcut amantă moartea. N-am avut încotro!
De la asta nu am cine știe ce pretenții, chiar dacă cerșește ca o puștoaică în
copilărie. Stă scai de mine decând mă știu... Aș vrea ceva nou. O altfel
de iubită care să mă dezmierde precum mama, când eram în scutece. „Mamă,
mai naște-mă odată! Viață asta nu mi-a ieșit!"
Tu, semen al meu, dacă afli pe
cineva cu care să pot schimba pacostea mea, ți-aș fi recunoscător. Schimb
pacostea mea pe otrava nimănui! Fie și doar o vreme, ca un fel de experiență,
într-o orgie transcedentală.
Vreți?
Aranjament grafic -
I.M.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu