LEGALIZAREA PROSTITUTIEI (II)
June 4, 2026
Miscarea pro-viata
si pro-familie din Romania nu a ramas indiferenta la incercarile de legalizare
a prostitutiei despre care am scris acum o saptamina. (Apropo: proiectul
legislativ a fost respins) Pro-Vita Bucuresti si Alianta Familiilor din Romania
au inregistrat un document comun in Senatul Romaniei expunind motive bine
concepute pentru respingere. Cu acest prilej, cele doua organizatii au emis
comunicatul urmator:
***
PRO VITA București
și Alianța Familiilor din România au remis Comisiilor de specialitate ale
Parlamentului României un Memoriu privitor la inițiativa legislativă intitulată
„Propunere legislativă pentru reglementarea, autorizarea şi protecţia
activităţilor de natură sexuală”, care are în vedere, în fapt, legiferarea
prostituției în România.
Semnatarele au
arătat că reglementarea, astfel cum este propusă, a „activităților de natură
sexuală” este incompatibilă cu demnitatea umană și drepturile fundamentale ale
omului, contravine mai multor obligații internaționale asumate de România și
totodată contravine unor principii consacrate de Constituția României. Ca
atare, ea trebuie respinsă sau retrasă din circuitul legislativ.
Prostituția, se
arată în Memoriu, constituie în întreaga lume un factor de imoralitate care
conduce la degradarea ființei umane, la eșecul civilizației; ea aduce atingere
vieții sociale, iar, prin modul nenatural de manifestare, contrar vieții de
familie, lezează valorile fundamentale ale acesteia. Legiferarea acesteia nu
poate fi în niciun fel în interesul statului, al individului sau al
comunității. PRO VITA București și Alianța Familiilor din România au înaintat,
totodată, împreună cu Memoriul o analiză a „modelului aboliționist” de
reglementare a prostituției, de la care în opinia acestora ar putea fi pornite
încercările viitoare de combatere a fenomenului.
MEMORIUL PRO-VITA SI AFR
PUNCT DE VEDERE: Referitor la
Propunerea legislativă pentru reglementarea, autorizarea şi protecţia
activităţilor de natură sexuală (L161/2026, Senat)
Domnule preşedinte al Comisiei
Juridice a Senatului,
Subscrisele Asociația PRO VITA
Bucureşti și Alianța Familiilor din România sunt organizații independente, care
își propun promovarea valorilor familiei precum și protecția libertății
religioase, prin educație, advocacy și asistență umanitară. Ne numărăm printre
organizațiile consultate în procesul legislativ intern și am intervenit în
diverse litigii pe lângă instanțele naționale sau internaționale, inclusiv pe
lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Vă mulțumim pentru oportunitatea
de a formula prezentul punct de vedere referitor la inițiativa legislativă
„Propunere legislativă pentru reglementarea, autorizarea şi protecția
activităților de natură sexuală” și înregistrată la Senat sub nr. L161/2026.
Dintru început observăm că
soluția legislativă promovată ignoră obligațiile ce revin României prin
aderarea la Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a
exploatării prostituirii altuia și la Protocolul de încheiere al acesteia,
adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 2 decembrie
1949, transpuse în dreptul intern prin Decretul nr. 482/1954.
Observăm că, în conformitate cu
art. 25 din Convenție, denunțarea unei convenții de către o parte nu poate fi
făcută decât printr-o notificare scrisă, adresată Secretarului General al
Organizației Națiunilor Unite, denunțarea urmând să intre în vigoare, pentru
partea interesată, la un an după data la care ea a fost primită de către
Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite. Totodată, potrivit art. 34
alin.(1) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, încetarea valabilității unui
tratat urmează procedura prevăzută pentru intrarea în vigoare a acestuia.
Niciuna dintre aceste condiții nu a fost, în prealabil, îndeplinită, ca atare
obligațiile rezultate ca stat-parte la Convenție sunt în vigoare.
Constitutia Romaniei
Potrivit art. 1 alin. (3) din
Constituția României,
„România este stat de drept,
democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile
cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul
politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale
poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt
garantate”.
Considerăm că prin legalizarea
prostituției se lezează, pe de o parte, valoarea consacrată constituțional a
demnității umane prin promovarea promiscuității sexuale, iar, pe de altă parte,
libera dezvoltare a personalității, printr-o formă de sclavagism modern. În
același sens, amintita Convenție ONU din 1949 este explicită în sensul
încercării de limitare a acestui flagel, considerând că prostituția și relele
care o însoțesc, printre care traficul cu ființe umane, sunt incompatibile cu
demnitatea și valoarea persoanei umane și pun în pericol bunăstarea
individului, familiei și comunității.
În acelaşi context, legalizarea
prostituției trebuia analizată şi din prisma necesității respectării
principiilor altor instrumente foarte importante în domeniul drepturilor
omului, precum:
Convenția din 1979 asupra
eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei;
Protocolul de la Palermo din anul
2000 privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în
special de femei și copii, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite
împotriva criminalității transnaționale organizate;
Convenția pentru Drepturile
Copilului și Protocolul adițional;
Convenția europeană privind lupta
contra traficului de ființe umane;
Pactul Internațional privind
Drepturile Economice, Sociale și Culturale;
Pactul Internațional privind
drepturile civile și politice;
Declarația Universală a
Drepturilor Omului.
Contraventii ale conventiilor internationale
Din conținutul propunerii
legislative rezultă că inițiatorii nu au respectat în niciun fel obligația ce
le revine, potrivit prevederilor art. 7 alin. (31) din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă, de a efectua evaluarea preliminară a impactului
noilor reglementări asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Potrivit propunerii legislative,
„activitățile de natură sexuală” ar urma să se desfășoare independent, ca
persoană fizică autorizată, ceea ce ar presupune încheierea unor acte juridice
civile. În legătură cu aceasta, menționăm că legislația care reglementează
cauza actului juridic civil, drept condiție de fond esențială de validitate,
alături de capacitate, consimțământ și obiect, stipulează că aceasta (cauza)
trebuie să îndeplinească următoarele condiții în mod cumulativ: să existe, să
fie licită şi să fie morală. Referitor la această ultimă condiție, art. 1236
din actualul Cod civil prevede că o cauză este ilicită când este contrară legii
şi ordinii publice, și că este imorală atunci când este contrară bunelor
moravuri.
Contraventia moralitatii naturale
Morala publică și bunele moravuri
sunt valori fundamentale, consacrate de Constituția României. Considerăm de
domeniul evidenței că soluția legislativă promovată încalcă aceste principii.
Dispozițiile art. 213 din Legea
nr. 286/2009 - Codul penal reglementează infracțiunea de proxenetism în sensul
următor:
„(1) Determinarea sau înlesnirea
practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma
practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”
„(4) Prin practicarea
prostituției se înțelege întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în
scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.”
Referitor la acest aspect,
menționăm că valorile sociale care constituie obiectul infracțiunii și,
totodată, obiectul ocrotirii juridice pe care legiuitorul urmărește să o
realizeze prin incriminarea și sancționarea penală a prostituției, sunt
relațiile sociale ce privesc conviețuirea socială, care sunt condiționate de
comportamentul normal al oamenilor în ceea ce privește intimitatea în viața
sexuală și, implicit, bunele moravuri.
În același sens, Curtea
Constituțională, în jurisprudența sa (Decizia nr. 108/1995) statuează expres
că:
„Interzicerea explicită prin
Constituție a manifestărilor obscene, contrare bunelor moravuri, obligă pe
legiuitor să elaboreze norme speciale prin care să se asigure realizarea în
fapt a acestei interziceri și apărarea valorilor sociale puse în pericol prin
nesocotirea ei (...). Reglementările din dreptul nostru intern cu privire la
recunoașterea moralei publice ca valoare socială fundamentală, la necesitatea
și la modul de apărare a acesteia prin mijloace de drept penal sunt în
concordanță cu reglementările cuprinse în tratatele și convențiile
internaționale privitoare la drepturile omului. Toate aceste documente prevăd
că drepturile și libertățile omului nu pot fi îngrădite, în exercitarea lor,
decât de necesitatea apărării altor valori fundamentale, între care și morala
publică. Astfel, în art. 29 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor
Omului se prevede că 'în exercitarea drepturilor și a libertăților sale,
fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv
în scopul de a asigura cuvenita recunoaștere și respectare a drepturilor și
libertăților altora și ca să fie satisfăcute justele cerințe ale moralei,
ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică'”.
Prin urmare, art. 213 din Codul
penal - Legea nr. 286/2009 nu face decât să dea eficiență prevederilor
constituționale de la art. 26 alin. (2) și art. 30 alin. (7), precum și art. 8
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interzicând, sub sancțiune
penală, întreținerea de acte sexuale cu persoane diferite în scopul obținerii
de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.
Apreciem că propunerea
legislativă încalcă, de asemenea, art. 26 alin. (2) din Constituție (ale cărui
prevederi sunt reluate la art. 60 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil),
conform căruia „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu
încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”.
Curtea Constitutionala
Prin Decizia nr. 21/2002, Curtea
Constituțională a constatat că incriminarea și sancționarea faptelor de
prostituție și de proxenetism, în Codul penal de la 1968, reprezintă și
îndeplinirea obligației asumate de statul român prin Decretul nr. 482/1955 de
aderare la Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a
exploatării prostituirii altuia și la Protocolul de încheiere, adoptate de
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 2 decembrie 1949, care
prevede că părțile la această convenție decid pedepsirea oricăror persoane care
ademenește, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană,
chiar cu consimțământul acesteia, sau care exploatează prostituția altei
persoane, chiar cu consimțământul acesteia.
Ca apreciere de ordin general,
prostituția constituie în întreaga lume un factor de imoralitate care conduce
la degradarea ființei umane, la eşecul civilizației; ea aduce atingere vieții
sociale, iar, prin modul nenatural de manifestare, contrar vieții de familie,
lezează valorile fundamentale ale acesteia.
Se poate observa din experiența
îndelungată a altor state că legalizarea conduce la creșterea fenomenului
infracțional, din toate punctele de vedere, în zona în care au loc aceste
activități.
De asemenea, nu există motive
nici pentru a se crede că adoptarea soluției normative propuse de prezenta
propunere legislativă ar putea să pună capăt abuzului asupra femeii ci,
dimpotrivă, abuzul sexual ar deveni, pe cale de consecință, legal.
Prostituția nu este o meserie
care să poată asigura o viață normală unei femei. Pentru femeile implicate în
prostituție, în general sărace, fără educație și fără prea multe mijloace de
existență, bordelul reprezintă o groapă comună. Experimentele sexuale la care
sunt supuse fetele care se prostituează le afectează iremediabil sănătatea
psihică și somatică, le de-socializează și, prin stigmatul inevitabil, le fac
incapabile de a intra într-o viață socială și familială normale.
În legea nr. 489/2006 privind
libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, la art. 7 alin. (1) se
prevede că: „Statul român recunoaște cultelor rolul spiritual, educațional,
social-caritabil, cultural și de parteneriat social, precum și statutul lor de
factori ai păcii sociale”,
iar la alin. (2) al aceluiași
articol, faptul că
„Statul român recunoaște rolul
important al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte biserici și culte
recunoscute în istoria națională a României și în viața societății românești”.
La art. 9 alin. (3) și art. 10
alin. (7) ale aceluiași act normativ, se specifică faptul că
„Autoritățile publice cooperează
cu cultele în domeniile de interes comun și sprijină activitatea acestora”,
respectiv că
„Statul sprijină activitatea
cultelor recunoscute și în calitate de furnizori de servicii sociale”.
Este de notorietate faptul că,
prin programe îndreptate către protecția femeii în fața traficului de persoane
și a destrămării familiei, ca urmare a prostituției unuia din membri, cultele
religioase au întreprins numeroase proiecte în vederea combaterii acestor
fenomene antisociale, iar, prin studii și anchete sociale, au arătat efectele
negative ale legalizării acesteia. Ca urmare, cultele, prin pozițiile oficiale
exprimate public, în cursul dezbaterii propunerii legislative L161/2026 dar și
anterior, în mod repetat, s-au pronunțat împotriva proliferării fenomenului
prostituției, iar ca furnizori de servicii sociale stabile și dinamice, au
evidențiat inclusiv aspectele incidente cu caracter negativ privitoare la
prostituție și fenomenele infracționale conexe.
Pentru motivele arătate mai sus,
considerăm că reglementarea, astfel cum este propusă prin L161/2026, a
„activităților de natură sexuală” este incompatibilă cu demnitatea umană şi
drepturile fundamentale ale omului şi trebuie respinsă sau retrasă din circuitul
legislativ.
Cu stimă,
Petre Costea – Președinte, Alianța Familiilor din România
Bogdan Stanciu – Președinte, Asociația PRO VITA (București)
In acest link aflati proiectul
legislativ si alte documente inregistrate in Parlament: https://asociatiaprovita.ro/activitati/influentare-decizii/legea-prostitutiei-parlamentul/
Textul integral al
Memoriului Pro-Vita si AFR se afla aici: https://asociatiaprovita.ro/wp-content/uploads/2026/05/MEMORIU-L161-prostitutie-ANALIZA-modelul-nordic.pdf
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR
OMULUI
Articolul
16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu
incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o
restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se
casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul
natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea
societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste
drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu