Nebunii lumii
~*~
Neclintiți în bronz ori piatră ,
nemuriți într-o statuie,
Îmi sunt ceia ce-a lor nume pân’ la ceruri mi se suie,
Să îmi știe omenetul, a lor fapte ce-au făcut,
Și în vița lor cât încă, urme și-au lăsat pe lut.
La-nceput, aceștia însă, cu oști multe și-narmate,
Fost-au criminali cu toții, s-aibă câmpuri cât mai late,
Și-ncă robi, ce să le crească zi de zi a lor avere,
Și-ncă aur și palate, pentru nume și putere.
Alexandru, macedonul, Cirus, Iulus Cezar, Gingis-Hanul,
Hamurabi, africanul și-ncă mulții, ca Hanibalul,
Toți își împărțit-au lume după placul lor avut,
Iară ei atunci luară, cât dorința lor a vrut.
Mai la fel așa făcură marele Napoleon,
Hitler, Stalin, Musolinni, ce ne spus-au din anvon,
Ca și cei care-s acuma, mai nebuni încă pe-aici,
Că ei vor binele lumii, dar sub pleasna lor de bici.
*
Uite-așa e mersul lumii, de la începutul ei,
Și-o fi multă vreme încă inși cum fostu-mi-au acei,
Carea astăzi au statuie pe întinsul ăstei lumii
Și la care mulți se-nchină, Doamne feri, de-așa
nebuni.
~*~
3.06.2026
Mircea Dorin Istrate
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu