TIMPUL CIORILOR
~*~
Adjud,
Luni, 24 August 2026
...Cârâie CIORILE...
- ...cârâie CIORILE...
- ...cârâie CIORILE...
Stau toate MORILE... -
...stau toate MORILE...
- ...stau toate
MORILE...
...TIMP-DE-SMOALĂ se
toarnă - peste
COPACII-SCLAVI - 'lănțuiți...
...TIMP-DE-SMOALĂ-astupă SUFLETELE
DE MORȚI OBIDIȚI...
...VĂZDUHUL fugit-a
- din OCHII
NOȘTRI - deschiși
a SPĂIMARE
Și APA
s-a tras -
prin PORȚI NEVĂZUTE
- spre BEZNE
AMARE...
Doar FOCU-a
rămas - să
mistuie-un REST
(închircit...) - DE
NĂDEJDE...
...Suntem îngropați
- într-o NOAPTE
RÂNJINDĂ ! - ...ce
ARDE și CREȘTE !
*
....Nici AMINTIRILE
nu ne pot
trage din FLĂCĂRI
TURBATE
Iar CRIST
și-a pus MÂINI
PE GENUNCHI :
nici NU VREA...
- ...nici NU
POATE...
Căci SMOALĂ...
- ...și BEZNE...
- ...și FOCU-NNOPTAT
- între LIPSE
DE SCUTURI
Sunt LAȘITATEA.... -
...TRĂDAREA... - ...PĂCATELE
NOASTRE... - ...năvălind
din TRECUTURI...
...Nu-ndrăzniți să
crâcniți - FIARE-OAMENI
: VOI ați
dezlănțuit TIMPUL CIORILOR
Scuipând peste
IUBIREA SERAFILOR... -
...sufocând - astfèl
- TIMPUL FLORILOR
!
*
...Cârâie CIORILE...
- .cârâie CIORILE...
- ...cârâie CIORILE...
Stau toate
MORILE... - ...stau
toate MORILE.. -
...stau toate MORILE...
...TIMP-DE-SMOALĂ se
toarnă - peste
COPACII-SCLAVI... - ...PÂRJOLIȚI-DISPERAȚI,,,
...TIMP-DE-SMOALĂ astupă
DUH DE MORȚI-DIAVOLI... -
...DEFINITIV CONDAMNAȚI...
***
ADRIAN BOTEZ
COMENTARII
Dragă Ben,
„TIMPUL CIORILOR” este o poezie de avertisment, o judecată morală rostită într-un limbaj aproape apocaliptic. Are ceva dintr-un blestem profetic, dar și dintr-o rugăciune care nu mai găsește răspuns.
M-a oprit în mod special versul:
„Iar CRIST și-a pus MÂINI PE GENUNCHI: nici NU VREA... – ...nici NU POATE...”
Este un vers foarte curajos. Nu-L acuzi pe Dumnezeu, ci arăți prăbușirea omului într-un punct în care până și speranța pare să-și fi pierdut puterea.
Câteva observații editoriale, fără să-ți sting focul:
„TIMP-DE-SMOALĂ” este o metaforă puternică și originală. Aș păstra-o.
Repetiția „Cârâie CIORILE / Stau toate MORILE” creează un ritm de incantație, aproape de o liturghie întunecată.
„FIARE-OAMENI” este o construcție dură, memorabilă.
„TIMPUL FLORILOR” este contraponderea luminoasă a întregului poem. Tocmai de aceea trebuie păstrat.
Aș verifica doar câteva mici scăpări de scriere și punctuație: „Focu-a”, „astfèl”, „NNOPTAT”, precum și virgulele de la final. Nu aș netezi însă intenționatele rupturi de ritm.
Imaginea pe care am creat-o urmărește tocmai această confruntare: ciorile, moara oprită, copacul înlănțuit, oamenii îngropați în fum și, undeva, crucea care încă mai luminează.
Știi ce simt eu în această poezie?
Că nu este vorba doar despre timpul ciorilor, ci despre primejdia ca omul să devină el însuși cioara care anunță moartea florilor.
Iar eu aș pune la capătul ei, ca o cheie de lectură, chiar aceste două cuvinte:
SĂ NU UITĂM FLORILE!
Cu prietenie și lumină, dragă Ben!
IA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu