Scrisoare pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXVI(2026), nr. 573(16 –31 Octombrie)
Dragii mei enoriași!
Fericiți
cei ce nu fac nimic! Este o
concluzie la care am ajuns după Revoluție, cunoscând mai bine realitățile sociale, economice și, cât de cât, politice.
Câteva exemple și situații pot susține cu prisosință această afirmație.
Au fost puși
pe liber sau, altfel spus, au fost dați
afară din servicii milioane de muncitori, funcționari și militari. Cei mai
mulți erau oameni tineri, cu experiență și competență în domeniul lor de
activitate. Li s-au dat acele ,,salarii compensatorii”, pentru a se retrage din
producție și a se duce acasă, ca să nu mai facă nimic. Am pierdut astfel un
tezaur uman inestimabil. Meseriași cu
înaltă pregătire profesională au început să împingă vântul pe stradă, să
încerce să deschidă câte o mică afacere, să se reprofileze, să-și caute locul
peste mări și țări, pur și simplu, să existe și să aibă iluzia că nu ruginesc.
Rezultatele se văd azi, după douăzeci de ani. Mâna de lucru calificată este
greu de găsit. Meseriașii adevărați sunt pe cale de dispariție, ca să nu-i
numesc adevărate ,,monumente istorico-umane”. Cârpaci și meseriași de trei
parale, care se pricep la toate și la nimic, întâlnești pe toate
drumurile. Unul dintre ei îmi spunea de
curând: ,, - Știu să fac orice în lume, doar grijanie nu știu să fac!” Ca să vezi! Bine că mai avea atâta brumă de
bună – cuviință! Când i-am văzut niște lucrări, puțin a lipsit să nu o iau la
fugă.
Au fost
distruse nenumărate unități de producție, respectiv combinate, uzine, fabrici,
abatoare, sere, mine, sonde, rafinării, bănci și multe altele. S-a justificat
că s-a schimbat modul de producție, de la cel centralizat-comunist la cel
capitalist, la economia de piață. Unități de valoare europeană au fost vândute
pe nimic unor oameni puși pe căpătuială, care s-au opintit din greu să le
distrugă și să le ducă la fier vechi. Nouă nu ne mai trebuiau. Noi nu mai aveam
nevoie de nimic! Azi cumpărăm totul de la străini. Până și capse de prins foi
de hârtie luăm din Germania, iar agrafe folosite în același scop din Taiwan.
Noi nu mai putem să facem nici atâta lucru! Cândva produceam de la ace cu
gămălie până la avioane, azi nu mai facem nimic, cumpărăm totul!
Au fost d0istruse
fermele de stat și ceapeurile și lumea a răsuflat ușurată. S-a împărțit
pământul, dar repede ne-am dat seamă că agricultura este foarte păguboasă, că
între agricultură și contabilitate trebuie clădit un zid cât fostul zid al
Berlinului, ca să nu se vadă între ele și să se ia la bătaie. Această
convingere s-au grăbit să ne-o inoculeze și frații noștri de la cârma țării și
prietenii din afară. Subvenționarea masivă a agriculturii în alte țări a permis
străinilor să aducă produse agricole și
preparate diverse la prețuri foarte mici și astfel au pus pe butuci pe orice
întreprinzător român. Astăzi mâncăm castraveți din Vietnam, mere din Italia,
struguri din Africa de Sud, roșii din Turcia, fasole din Egipt și lista ar
putea continua. Vedem bine că nu sunt bune, că au doar aspect, dar nu au gust,
nu au miros, nu au ceea ce aveau fructele și legumele noastre, carnea
păsărilor, porcilor și celorlalte animale ale noastre. Astăzi se dau subvenții
și la noi pentru agricultură. Culmea, că cel care nu face nimic este
subvenționat de câteva ori mai mult decât cel ce muncește pe aceeași unitate de
teren. Vreau să spun că cel care nu lucrează terenul, ci declară că l-a lăsat
pentru ,,pășune” primește de câteva ori mai mulți bani față de cel care ară,
discuiește, cumpără sămânță, seamănă, pune îngrășăminte, întreține cultura,
recoltează. Altfel spus, fericiți sunt cei ce nu fac nimic!
Au apărut ca
ciupercile după ploaie niște jocuri piramidale de tip ,,Caritas” ori ,,FNI”,
care au stors bruma de economii a multora dintre români, ori i-au lăsat fără
case pe alții. Ne amintim deviza organizatorilor acelor megaexcrocherii, deviză
care trona pe pancarte uriașe prin orașe: ,,Dormiți liniștiți! Avem noi grijă
de banii voștri!” Și au avut!
Sutele de taxe
și impozite, birocrația și abuzurile unor organe de inspecție și control au
descurajat micii și marii
întreprinzători, aducându-i în pragul falimentului. Mai fericit ești dacă stai
în banca ta și te mulțumești ,,cu ce este”, decât să te chinui să pui pe
picioare o afacere, indiferent de domeniu.
Am alungat din
posturi de conducere, din posturi cheie, oameni competenți și am cultivat tot
într-o veselie nepotismul, favoritismul, incompetența. Legea bunului – plac a
fost principalul criteriu de selecție al oricărui șef de instituție. A fost
suficient să intri într-o gașcă de interese, ca să fii propulsat, promovat; ai
încercat să te ridici pe brânci, pe forțe proprii, prin muncă cinstită, ai fost
marginalizat, sfidat, eliminat din viața
publică. Te crucești când vezi oameni care abia știu să citească în funcții
centrale, dispunând de viața și destinele a mii de oameni, cărora le-a cântat
cioara. Ne mirăm acum și ne dăm cu pumnii în cap, când auzim de datoriile
uriașe ale țării, datorii pe care nici nepoții noștri nu vor fi în stare să le
plătească, de greutățile asemănătoare cu cele din vreme de război prin care
trece țara, de lipsurile și neajunsurile
de zi cu zi, de teama zilei de mâine, de buimăceala copiilor noștri, de lipsa
de orizont și de viitorul tot mai neclar al fiecăruia în parte și al tuturor
laolaltă.
S-a stins
entuziasmul post-revoluționar, când societatea românească era în stare să mute
și Carpații de la locul lor. Unii s-au apucat de afaceri murdare, de trafic de
droguri, de țigări și carne vie, de mituit și de corupt pe oricine și pentru
orice. Și le-a mers! Palatele și mașinile, conturile și funcțiile învârtiților
zilei i-au făcut pe mulți să intre într-o stare de apatie, de indiferență,
convinși fiind că cei mai fericiți sunt cei ce nu fac nimic!
*
Procesul
lui Dumnezeu. Departe de a avea
nostalgia presei comuniste, dar de multe ori îi simt lipsa! Erau niște site ale
cenzurii și ale bunului – simț, care țineau departe de pagina scrisă și de
ecran bălegarul și puroiul social. Lăsând de-o parte paginile confiscate de
puterea politică, știrile obișnuite, faptul divers, îți inoculau o notă de
optimism, de încredere că nu-i totul pierdut, că mai este o rază de speranță.
După Revoluție am fost invadați pe toate canalele,
reviste, ziare, posturi de televiziune, radio etc., de tot ce a fost mai urât
în subteranele sociale. O cloacă de infractori ordinari au ieșit la suprafață
și s-au răspândit în toată lumea, mânjindu-ne imaginea de țară și de popor
civilizat. Toate aceste canale de informație s-au întrecut să pescuiască ce a
fost mai rău și mai urât în societate pentru a-și vinde produsul, pentru a avea
audiență la public. Și publicul a înghițit asemenea gunoi tot într-o veselie.
Și o mai face încă. De câteva săptămâni, spre exemplu, în prim-planul emisiunilor noastre de
televiziune se situează procesele de divorț ale unor ,,vedete” de doi bani. Vor
cu orice preț să ne vâre pe gât termenele de proces, ce a zis unul, ce a
răspuns altul, ce s-a hotărât, ce se bănuiește. Nenorocirile din Japonia și
războaiele din Libia, Irak, Afganistan au trecut pe loc secund în fața unor
,,evenimente” de acest gen.
Mai mult, într-una din serile trecute, un pușcăriaș
condamnat la ani grei pentru omor, după ce mai înainte făcuse alți ani de
închisoare pentru furt și tâlhării, dăduse în judecată pe…. Dumnezeu! Cazul
făcuse deliciul presei românești și străine, înconjurând lumea. Era chiar
celebru! Nimeni nu s-ar fi gândit că ar fi posibil un asemenea proces. Cu
excepția românului în cauză. Acesta Îl dăduse în judecată pe Dumnezeu, făcând
plângere penală la parchet, că Dumnezeu nu a respectat … contractul de la
botez. Individul spunea că e botezat ortodox și că la botez, în rugăciunile
care s-au citit atunci, a fost chemat în ajutor Dumnezeu, ca să-l
ocrotească de-a lungul vieții de ispite
diavolești, de păcate și de rele. Dumnezeu nu-l apărase și tocmai de
aceea el își petrecuse viața până la cei 45 de ani ai săi mai mult prin
pușcării. Am putea zice că individul este bolnav psihic, dar aceasta nu era
posibil, fiindcă atunci n-ar mai fi fost în penitenciar, ci într-un spital de
psihiatrie. Parchetul din Timișoara, primind o petiție de acest gen, dăduse
NUP, adică ,,neînceperea urmăririi penale”, pe motiv că ,,adresa pârâtului nu
este cunoscută”. La așa plângere, așa sentință! Mă gândesc, însă, cum a fost
comentată această bazaconie în străinătate? Ce zic străinii de noi, de poporul
român?
Îmi amintesc de o știre transmisă de presa sovietică.
Fusese un concurs de automobile, la care participase și un echipaj sovietic. În
presă a apărut știrea că ,,echipajul sovietic s-a clasat pe locul al doilea în
lume, ceea ce denotă nivelul tehnicii noastre și performanțele sportivilor
noștri”. În final, o propoziție scurtă menționa că ,,echipajul Statelor Unite
s-a situat pe penultiumul loc”. Ziarul cu pricina nu mințea, dar felul cum
transmitea informația avea rolul de a induce în eroare în mod benefic. În
realitate, la concurs participaseră două echipaje, cel sovietic și cel
american. Echipajul american se situase pe primul loc, iar cel sovietic pe
locul al doilea. Important era că cititorul era ajutat să vadă partea plină a
paharului.
*
Rugăciuni pentru
copii(III). Mai redăm câteva rugăciuni atât de necesare:
I. ,,Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce cu
înțelepciunea Ta ai zidit pe om și ai suflat în fața lui suflarea de viață și,
binecuvântându-l, ai zis: ,,Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul, iar
la Cana Galileei, prin Unul-Născut Fiul Tău, ai binecuvântat nunta și deci
nașterea de fii, cu multă umilință rog marea Ta bunătate ca neîncetat să
reverși harul Tău și să Te milostivești asupra copiilor mei, pe care Tu ai
binevoit să mi-i dăruiești. Umple-i pe ei de înțelepciune și pricepere.
Îndreaptă pașii lor pe căile omeniei, ale dreptății, ale dragostei de oameni și
ale bunei-cuviințe. Ajută-mi a cultiva în ei bunătatea și a-i face folositori
loruși și obștii în mijlocul căreia trăiesc. Dă-le lor comorile cerești ale
virtuții, care nu pier niciodată.
Nu cer pentru ei, Doamne, bogății pământești, ci Te
rog: dă-le un trup sănătos și iubitor de osteneală, precum și suflet luminat și
râvnitor spre tot binele, ca să ajungă buni fii ai Sfintei noastre Biserici și
vrednici cetățeni ai Patriei, ca de-a pururi să binecuvânteze numele Tău. Amin!
II. Atotputernice Stăpâne, Ziditorul și Părintele
nostru cel Ceresc, care din bunătatea și prin binecuvântarea Ta mi-ai dăruit
copii: Însuți primește mulțumita și lauda inimii mele pentru acest dar și mă
învrednicește de harul și ajutorul Tău, ca să-mi pot îndruma copiii pe căile
credinței, ale evlaviei și dragostei Tale, ca odată cu vârsta să crească și în
har și înțelepciune și să se învrednicească de moștenirea vieții veșnice. Amin.
III. Dumnezeule, Care ești înțelepciunea și bunătatea
nesfârșită, trimite-L pe Duhul adevărului asupra copilului/copiilor
nostru/noștri ca să îi (le) lumineze mintea și inima cu lumina Sa. Te rugăm ca
învățătura să nu-l (-i) îndepărteze de Tine, ci să fie mereu pentru el (ei) o
căutare a adevărului și o dobândire a cunoștințelor necesare spre a-și împlini
rolul în societate, pentru a-și câștiga cinstit existența și pentru a-și ajuta
mai bine semenii. Amin.”
*
Cuvinte duhovicești. ,,Mai bună este bătrâneţea prudentă decât tinereţea
lipsită de experienţă, mai bună este întârzierea cu socoteală decât graba
pripită; mai bună este o domnie scurtă decât o tiranie de lungă durată, după
cum o mică avuţie, câştigată cu cinste, este mai de folos decât o avuţie mare,
dar nesigură. Puţin aur valorează mai mult decât mulţi talanţi de plumb şi
puţină lumină este mai folositoare decât mult întuneric”; ,,Fii mai nobil decât
aproapele tău, prin faptul că te arăţi mai bun, fii pentru cel nenorocit
dumnezeu, imitând mila lui Dumnezeu”; ,,Frumos lucru este bunătatea şi mila de
cei săraci, precum şi ajutorarea semenilor în vreme de necazuri”(SF.
GRIGORE DE NAZIANZ); ,,Să ne facem
buni şi folositori şi nouă şi altora, să scoatem din sufletul nostru toată
răutatea şi să ne învrednicim de fapte bune, căci numai aşa ne vom învrednici
de bunătăţile viitoare;” ,,Cel ce voieşte a fi bun, nimic nu-l poate împiedica,
chiar dacă ar fi fost până atunci cel mai rău om de pe pământ”; ,,Cu toţii lăudăm
şi admirăm pe cei care săvârşesc cele bune, chiar dacă noi nu le săvârşim”;
,,Cele bune aproapelui nostru mai întâi mulţumesc şi înveselesc pe cel ce le
face”; ,,Nimeni nu va deveni mai bun prin constrângere... A fi bun în chip
forţat înseamnă a nu fi bun”(SF. IOAN GURĂ DE AUR).
*
Batjocorirea lui Iisus. Mereu apar emisiuni, mereu se
reiau emisiuni, în care se batjocoresc cele sfinte. Mântuitorul, Maica
Domnului, sfinții, icoanele, Biserica, Sfintele Taine, Sfintele Moaște,
sărbătorile, Sfânta Cruce și orice reprezintă creștinismul este pus la zid și batjocorit. Oameni fără conștiință, fără
frică de Dumnezeu și fără rușine de oameni, fără respect de tradiția neamului românesc se grăbesc să-și
facă audiență la posturile respective, împroșcând cu noroi tot ce-i sfânt.
Am mai luat atitudine față de aceste aberații și în
paginile ,,Scrisorii pastorale” și în
alte organe de presă. Un îndemn vă adresez, ca preot: nu vă lăsați amăgiți de
aceste glasuri de sirene. Păstrați-vă credința Dumneavoastră moștenită din
moși-strămoși. Sunt interese mari la
nivel mondial, care urmăresc distrugerea creștinismului și înlocuirea lui cu
alte religii. Pe de altă parte, nu uitați că e sfârșit de veac și vreme de
cernere. Cel rău lovește mai crunt ca oricând creația lui Dumnezeu, în primul rând
omul și sufletul lui. Nu vă lăsați ademeniți. Prima formă de luptă a
Dumneavoastră este schimbarea postului de televiziune, care vă otrăvește
sufletul cu astfel de defăimări. În al doilea rând, întăriți-vă propria
Dumneavoastră credință, prin post, prin rugăciune, prin fapte bune, prin
participare la slujbe, prin spovedire, prin împărtășire. La această vreme de cernere, Dumnezeu nu ne
vrea căldicei, ci doar fierbinți în credință. Cine are urechi de auzit, să audă!
*
Planeta. Cu prilejul colindului cu Botezul, o tânără enoriașă
mi-a prezentat o carte veche, terfelită de prea multă folosință, întrebându-mă
ce carte ar putea să fie, mai ales că nu mai avea coperți. Mai mult, enoriașa
respectivă mă îndemna s-o public, ,,fiindcă ar fi foarte căutată”. Am răsfoit-o
și mi-am dat seamă că e vorba de așa-numita Planetă, care a avut mare circulație în societatea românească până
la al doilea Război Mondial. În ea erau preziceri privind viitorul fiecărei
categorii de oameni născuți în cele douăsprezece zodii, preziceri privind
vremea, calamitățile naturale și multe altele.
Am spus atunci enoriașei respective și o repet acum,
socotind că este bine să fie cunoscute aceste lucruri de cât mai mulți
credincioși ai noștri și nu numai. Până pe la începutul veacului al XIX-lea au
circulat în manuscris sau chiar tipărite trei cărți de preziceri ale
viitorului. Ele erau traduceri din literatura slavă, care, la rândul ei, le
împrumutase din cea bizantină. Cea
dintâi era Rojdanicul. Ea
prezicea viitorul omului pe baza zilei de naștere, respectiv a zodiei. Era un
fel de horoscop de azi, dar mai dezvoltat. A doua carte de preziceri era Trepednicul. Ea prezicea viitorul pe
baza tremurăturilor unor mușchi ai corpului uman. Spre exemplu, dacă ți se
bătea ochiul stâng, era de rău, dacă ți se bătea cel drept, era de bine. Aceste
superstiții se mai întâlnesc și azi mai ales în satele noastre. Cea de-a treia
carte de preziceri era Gromovnicul. Ea
prezicea viitorul pe baza fenomenelor meteorologice. Dacă tuna (dudăia) întâi
primăvara la apus, era război în anul acela; dacă tuna în anumită zi, anul avea
să fie rodnic și așa mai departe.
Planeta prelua cele trei cărți de care am făcut vorbire mai
sus, mai adăuga alte credințe și superstiții care erau foarte căutate de
cititori și astfel devenea o carte foarte căutată. Mărturisesc că în copilărie,
când învățasem să citesc, mămica mi-a adus o Planetă de la cineva din Severin. Am citit-o pe nerăsuflate și mare
mâhnire mi s-a așternut în suflet, mâhnire împărtășită și de părinții mei. La
zodia mea scria că nu am parte de ,,haină neagră”. Gândul ne-a dus imediat la
haina preoțească. Tocmai începusem de câțiva ani buni să frecventez biserica,
să spun la slujbă Tatăl nostru și Crezul și să-mi construiesc vise de
viitor privind misiunea preoțească. Iată că azi pot constata că a fost
mincinoasă acea prezicere.
Eu, preot fiind, nu pot să public Planeta. Ea nu este în ton cu învățătura creștină ortodoxă. Ea se
bazează pe credința, – străină creștinismului ortodox –, că omul este
predestinat, ursit, sortit, la venirea sa în lume să facă sau să nu facă
anumite fapte, să meargă pe calea păcatului sau a virtuții, să ajungă în rai
sau în iad. Nimic mai fals! Este o superstiție rămasă în mentalitatea
românească și nu numai din religiile precreștine. Învățătura creștină
propoveduiește că omul are libertatea absolută de a alege între bine și rău.
Tocmai de aceea este justificată judecata particulară de după moarte și cea
universală de la sfârșitul lumii. Tot așa este justificată răsplata divină
pentru faptele noastre bune și pedeapsa pentru cele rele. Dacă am fi ursiți să
facem sau să nu facem anumite fapte, am fi ca niște mașinuțe teleghidate, nu am
fi responsabili pentru faptele noastre.
Nu este vinovată mașina că face accidentul, ci șoferul care a condus-o. În
cazul predestinației, ursitei, destinului, sorții, noi am fi mașinile conduse
de cineva din umbră. În realitate, și Dumnezeu respectă libertatea noastră de a
alege binele sau răul, viața sau moartea, virtutea sau păcatul.
*
Amărăciuni. De câțiva ani cetățenii comunei noastre și nu numai ei achită o taxă
anuală, prin care se asigură colectarea gunoiului. Din două în două săptămâni
trece prin satele comunei o mașină specială, care colectează de la fiecare
gospodărie gunoiul menajer. Este o măsură excepțională, care ne pune și pe noi
în rândul țărilor civilizate. Aproape au dispărut grămezile de gunoaie,
focurile menite să mistuie aceste grămezi. Are de câștigat natura, dar mai ales
noi, locuitorii.
Nu toți înțeleg însă lucrurile cum ar trebui. Invit pe
cine nu crede la Govăra, unde drumul care vine de la Bârda se unește cu cel ce
trece spre Dealul Mare și Negară. Îi invit, de asemenea, în Ciochiță, să vadă
câteva ogașe din spatele satului Bârda. Asta ca să citez doar câteva puncte,
dar ele sunt mult mai multe. Vor vedea acolo grămezi imense de gunoaie mai
vechi și mai noi. La Govăra, în punctele Movilă și Valea Bârzii, sunt grămezi
de gunoaie, pe care nu le poți încărca într-o rabă. Aproape în fiecare
săptămână vin alte și alte mașini și descarcă gunoaiele acolo. Mă întreb și eu!
Din moment ce oamenii aceia plătesc dările oficiale ce li se impun de către
primăriile de care aparțin pentru colectarea gunoiului, de ce mai este necesar să încarce acel gunoi
în propriile mașini și să-l transporte până la Bârda sau în altă parte ca să-l
arunce? Nu ar fi mai normal și mai comod să-l scoată la propria poartă și să
vină mașina să-l încarce? Nu ar fi normal și ecologic să rămână nepoluate și
locurile acestea pe care se depozitează tone de mizerii?
Oricum, din păcate, e mult până departe!
*
Crovul Neamțului. În nordul mahalalei Țigăreni a satului Malovăț este o
vale seacă, pe care pășunează vitele. La cca. un kilometru de sat, valea
respectivă se oprește în punctul numit Crovul Neamțului. Punctul acesta
definește o suprafață de cca. un hectar de teren, aproape rotundă, care pare ca
un fund de căldare. Suprafața respectivă este împrejmuită de o margine de
câțiva metri înălțime. După toate
probabilitățile, acolo a fost vorba de o scufundare de teren. Crovul Neamțului
a fost, după 1949, proprietate a fermei de stat din Bârda. A fost folosit ca
teren pentru fân sau pășunat.
Îmi amintesc că părinții mei îmi povesteau că în
Crovul Neamțului s-a prăbușit un avion german în timpul celui de-al doilea
război mondial. Nu-mi amintesc dacă mi-au spus vreodată ceva și de pilotul sau
ocupanții avionului, dacă au supraviețuit prăbușirii. Este știut însă că asupra
Severinului au fost bombardamente cumplite în vremea acelui război mondial.
Este știut, de asemenea, că, datorită pericolului ce-l reprezentau acele
bombardamente, pentru protecție, ministrul de externe de atunci, Mihai Antonescu, a ținut o ședință cu mărimurile politice și
militare ale județului în biserica satului Malovăț.
Așadar, toponimul ,,Crovul Neamțului” ar putea fi
legat de acea prăbușire a avionului german
în vremea celui de-al doilea război mondial.
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul
Cazacu Ion din
Galați, Domnul Sârbu Marian din Tr. Severin: câte 200 lei; Domnul Popescu Dumitru-Adelin din Italia, fiu al satului
Malovăț, Dpmnul Zgarcea Corel din Tr. Severin, Domnul Diaconu Mădălin-Iulian din Italia, fiu al satului
Malovăț, Domnul Voican Nicușor-Marian din Italia, fiu al satului Malovăț: câte 100 lei.
Dumnezeu să le răsplătească!
*
În luna octombrie am donat
pâine credincioșilor participanți la slujbe astfel: 4
Oct. (Malovăț): 200 pâini; 11 Oct.(Bârda): 148 pâini; 14 Oct.(Malovăț): 167 pâini; 18 Oct. (Malovăț): 160 pâini; 25 Oct.(Bârda): 105 pâini;
26 Oct.(Bârda): 125 pâini. Așadar, în luna octombrie s-au donat 905 pâini. Totodată, s-a vândut pâine
la prețul de achiziție de 1,40 lei/ buc. astfel: 4 Oct. (Malovăț): 200 pâini; 11 Oct.(Bârda): 502 pâini; 14 Oct.(Malovăț): 33 pâini; 18 Oct. (Malovăț): 340 pâini; 25 Oct.(Bârda): 265 pâini;
26
Oct.(Bârda): 90 pâini. Așadar, în luna octombrie s-au vândut 1.430 pâini.
*
În ziua de 19 octombrie am
dus la Azilul de la Strehaia parchetul cu toate anexele necesare pentru parchetarea unui salon.
*
Excursii-pelerinaj. Joi, 12
noiembrie, vom face o
excursie-pelerinaj la Mănăstirea Prislop și la mormântul Sf. Arsenie Boca. Până
acolo vom vizita mănăstirile Vișina și Lainici, iar în drumul de întoarcere
Mănăstirile Caransebeș și Piatra Scrisă. Prețul e de 80 lei/persoană.
*
Publicații.
În
această perioadă, preotul Dvs. a reușit
să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare
pastorală” – 572, în ,,Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 26 oct. 2026, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
în ,,Armonii culturale”, Adjud, 29 oct. 2026, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); Casa părintească, în ,,Națiunea”, București, 3 oct. 2026, ediție
și on-line(https://ziarulnatiunea.ro).
*
Parohia
noastră a republicat cartea Sofiei Dobrescu, Un louer
d'espoir(150 pag.). Întreg tirajul a fost cumpărat de Doamna Dr.
Ionescu Mihaela-Aritina de la Curtea de Argeș. Cărțile vor fi donate cu
prilejul diferitelor simpozioane și întruniri culturale la care va participa
Doamna Dr. Ionescu, fiica regretatei autoare.
*
Simpozioane. În zilele de 2-3 noiembrie va avea loc la Tr. Severin un
simpozion organizat de Episcopia Severinului și Strehaei cu tema Țara Severinului- Oameni, fapte,
locuri. Preotul Dvs. s-a înscris cu comunicarea Personalități de seamă în trecutul comunei Malovăț.
*
Zâmbete.☺Dacă tu crezi că un profesionist te costă scump, e din
cauză că nu știi cât te costă la sfârșit un incompetent! ☺Frizerul îl întreabă
pe client: ,,-Cum să vă tund ca să fiți mulțumit?” ,,-Gratis!” răspunde
clientul grăbit.☺Dorel vine acasă,
amărât, după prima zi de şcoală şi maică-sa îl întreabă: ,,-Ce aţi învăţat
astăzi la şcoală?” ,,-N-am învăţat tot! spune Dorel. Ne-au spus că... trebuie
să ne întoarcem şi mâine!” ☺În clasa întâi, la o lună după începerea școlii:
,,-Spune, Dorele, cunoști această literă?” ,,-Da!” răspunde cel întrebat.
,,-Dacă o cunoști, cum o cheamă?” ,,-Nu-i știu numele, o cunosc doar din
vedere, domnule învățător!”☺ ,,-Fiule,
lasă-te de fumurile astea cu pictura şi apucă-te serios de medicină...!” ,,-De ce, tată?...” ,,-Simplu: în pictură toate greşalele rămân
expuse vederii, în timp ce în medicină ele sunt îngropate odată cu
bolnavul...!”
*
Lucrări în Bârda. Drumurile din mahalaua Dealul Corbului din Bârda a
fost asfaltat. Niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva. Acum se lucrează în
acea mahala, precum și în întregul sat Bârda la pavarea șanțurilor. Mulțumim
Domului Primar Ion Michescu!
*
Botezuri. Înmormântări. În ziua de 25 oct. am oficiat Taina Sf. Botez pentru Diaconu Anais-Teodora,
fiica Domnului Diaconu
Mădălin-Iulian și a Doamnei Diaconu Andreea-Gabriela din Italia, fii ai satului
Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 31 oct. am oficiat slujba înmormântării
pentru Mema Dorinel(56 ani) din Bârda. Dumnezeu să-l ierte!
*
Program. În
cursul lunii noiembrie avem următorul program de slujbe: 1 Nov. (Malovăț);
7 Nov.(Malovăț-Bârda); 8 Nov.(slujbă la Bârda; pomeniri la
Malovăț, la ora 12.30); 14 Nov.(Malovăț-Bârda); 15 Nov.(Malovăț);
21 Nov.(Bârda, pomeniri la ora 8; slujbă la Malovăț); 22 Nov.(Bârda);
28 Nov.(Malovăț-Bârda); 30 Nov.(Bârda; pomeniri la Malovăț, la
ora 12.30). În restul timpului,
preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul 0724.99.80.86,
ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii
să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu