Adrian Păunescu - Va veni iarna, miroase a fulg

 

Va veni iarna, miroase a fulg

 

 

~*~

 

Va veni iarna, miroase a fulg,-

Țăranii pun lemne-n șoproane,

Și sfinții din mistice taine se smulg

Și încărunțesc în icoane.

 

Va veni iarna, la munte fac foc

Muntenii uitați de guverne,

Ei care nu au nici salarii, nici loc,

Ci doar existențe eterne.

 

Va veni iarna și apele curg

Trăgând după sine obârșii

Și-n scurtele zile cu vânăt amurg

La geamuri de case bat urșii.

 

Va veni iarna curat și rapid,

Un rug pe sub brume se stinge

Și gura spre cer dacă vreau s-o deschid

Aș spune, dar gura mea ninge.

 

Va veni iarna, iubito, e frig,

Un frig ce spre cergă nu mână,

Atâta mai pot să te rog și să strig,

Dă-mi aspra mănușă de lână.

 

Va veni iarna, ba nu, a venit,

Căldura eu n-o voi găsi-o,

Ci trist am să plec, gârbovit, ostenit,

Prin munții ce cântă : Adio!

 

~*~

Adrian Păunescu, „Presimțământul”

Trimis de John Gionea