Va
veni iarna, miroase a fulg
~*~
Va
veni iarna, miroase a fulg,-
Țăranii
pun lemne-n șoproane,
Și
sfinții din mistice taine se smulg
Și
încărunțesc în icoane.
Va
veni iarna, la munte fac foc
Muntenii
uitați de guverne,
Ei
care nu au nici salarii, nici loc,
Ci
doar existențe eterne.
Va
veni iarna și apele curg
Trăgând
după sine obârșii
Și-n
scurtele zile cu vânăt amurg
La
geamuri de case bat urșii.
Va
veni iarna curat și rapid,
Un
rug pe sub brume se stinge
Și
gura spre cer dacă vreau s-o deschid
Aș
spune, dar gura mea ninge.
Va
veni iarna, iubito, e frig,
Un
frig ce spre cergă nu mână,
Atâta
mai pot să te rog și să strig,
Dă-mi
aspra mănușă de lână.
Va
veni iarna, ba nu, a venit,
Căldura
eu n-o voi găsi-o,
Ci
trist am să plec, gârbovit, ostenit,
Prin
munții ce cântă : Adio!
~*~
Adrian
Păunescu, „Presimțământul”
Trimis de John Gionea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu