Aurel I. Rogojan - Vocea electoratului (2)

 

Vocea electoratului (2)

General Br. (r) Aurel I. Rogojan

06 Noiembrie 2024

 

Generalul Ciucă - meteoritul din politica românescă

 

 Potrivit „Europa Liberă România”, armata de generali ai României avea, la 31 martie 2022,  un efectiv de 1.300 generali, incluzând  Ministerul Afacerilor Interne (Jandarmeria, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Poliției de Frontieră și Inspectoratul General al Poliției)  serviciile de informații, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Administrația Națională a Penitenciarelor.

 

Din această mare armată de generali, România are în anul 2024 - pe modelul sud-american de mult revolut- un candidat la președinție.

 

Contextul geopolitic creat de proximitatea războiului din Ucraina i-au adus pe unii generali în prim planul comunicării publice, postul de televiziune Antena 3 CNN avînd deja un grup militar  de analiză și comunicare format din generali în rezervă, al cărui loc mai potrivit ar fi fost televiziunea publică. De ce nu este așa, ci altfel, poate vom avea o altă ocazie de reflecție și analiză.

 

Cu trei luni înainte de declanșarea operațiunii militare speciale a Federației Ruse în Ucraina, după două guvernări liberale catastrofale, cu niște prim miniștri siniștri - numiți de  Klaus W. Iohanis parcă în disprețul țării al cărui președinte este - generalul Nicolae Ciucă, fost ministru al apărării naționale, iar anterior șef al Statului Major General, este travestit de către președintele României, în președinte al Partidului Național Liberal și Prim Ministru al Guvernului. Era peste evidențe că această mișcare politică a fost dictată de nevoia imperioasă a Marelui Partener Strategic de a avea în România un guvern sub autoritatea unui general de carieră  și nu a unor figuranți prost distribuiți în roluri.

 

Nu comentăm aici prestația generalului Ciucă ca prim ministru, ci deplângem constrângerea la care a fost supus pentru a se  dezonora pe sine și trimite în derizoriu angajamentul luat la trecerea în rezervă,  că sub nici o formă nu se va mai implica în politică. Schimbarea ulterioară de atitudine este jalnic motivată: „am luat rugămintea președintelui ca ordin”. Putea să ne spună adevărul, întreg adevărul, căci în  înțelepciunea și toleranța proverbiale, caracteristice poporului român, acesta l-ar fi înțeles.

 

A toate știutorul H.D. Hartman, care doar aparent ar vorbi înainte de a gândi profund și bine cumpănit, ne făcea destăinuirea faptului că ar fi lecturat  cu mai mulți ani în urmă dosarul (n.n. de prezidențiabil ?!) al  maiorului Nicolae Ciucă de la „Defense Intelligence Agency”- D.I.A. Decalogul spionajului militar special al Pentagonului este extrem de sever, el fiind Alfa și Omega în toate țările lumii din imperiul bazelor militare americane. Deci, Ciucă al nostru ?!

 

Un recurs la istorie absolut necesar este cazul  generalului Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român, din 5 septembrie 1940 până la 23 august 1944. Când s-au dactilografiat însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea pentru editură și anterior, în secret numai pentru uzul lui Nicolae Ceaușescu, filele ultimelor sale zile ca rege nu sunt edificatoare în privința împrejurărilor externe care i-au impus predarea întregii puteri generalului Antonescu, cu care se afla în cele mai proaste relații, acesta aflîndu-se cu domiciulul forțat la mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea.

 

Generalul Antonescu era filoenglez, cu stagiatură de atașat militar în Anglia, Franța și Belgia. În contextul dezmembrării teritoriale a României Mari, Anglia și Franța s-au comportat ca și cum Ungaria  ar fi fost o victimă a Trianonului. Timpul istoric care să facă parte dreaptă și lui Antonescu întârzie nefiresc, dar conjucturile care l-au propulsat la putere, par a se repeta.

 

Este Nicolae Ciucă omul potrivit ca președinte al României în perspectiva avalanșei de evenimente estimate pe termen mediu (5-10 ani)? Este nevoie de un președinte militar pentru vremuri în care sunt necesare soluții diplomatice pentru o reașezare pașnică a ordinii distruse de numeroase acte de nesăbuită și inutilă violență militară, prin care  excepționalismul unei unice puteri nu poate fi o soluție globală pentru întreaga omenire ?

 

Ce forță politică stă în spatele generalului Ciucă ? Liberalismul este mort istoricește, iar ai noștri liberali sunt într-o permamentă confuzie identitară. Regretatul Dan Amedeo Lăzărescu a spus-o franc: „Domnilor, ați rămas în viziunea jumătății secolului al XIX-lea. Partidele liberale sunt cele mai nereformate , deci retrograde din Europa…”

 

În România, doctrinele și științele politice se predau de discipolii fostei academii a Partidului Comunist, așa că nu trebuie să ne mirăm  că pe orbitele Partidului Social Democrat gravitează socialist-liberali, neomarxiști useriști, național-comuniști travestiți într-o dreaptă naționalist-radicală , ori neoconservatori liber migratori.

 

Electorul român va fi vreodată și de cineva convins că generalul Nicolae Ciucă, printr-un accident al istoriei ajuns președinte, va avea un spate politic cu care să securizeze cei 3 149,9 km ai frontierelor României , în condițiile în care după ritmul și intensitatea înarmărilor întregii Europe nimic bun nu dă de veste ?

 

Nicolae Ciucă nu este ceea ce încearcă echipa sa de campanie să i convingă pe naivi. Cine este și ce poate Nicolae Ciucă ne-a demonstrat el însuși, înainte de a deveni un surogat mediatic, iar camaradul și cândva  superiorul său, generalul Eugen Bădălan a sintetizat și concluzionat în puține, convingătoare și elegante cuvinte: „Este creația lui Iohannis. Nu știe ce face în politică! Nu mă feresc să spun că este creația lui Klaus Iohannis și odată cu încheierea mandatului de președinte al lui Iohannis, Ciucă va fi dat afară de liberali. Este foarte clar că nu știe ce face în politică! Generalii trebuie să conducă lupte, nu state. Statele conduse de generali devin dictaturi.”