cătălin afrăsinei - α & β a posteriori la caua

 

α & β a posteriori la caua

elisabetei

 

 

~*~

 

în acea zi de luni

de singurătate

ți-era rău

de mai multe ori veniseși și m-ai găsit la caua

printre solstiții

în acea zi

de luni

mi-era rău

se apropia solstițiul de iarnă

și eu trebuia să găsesc

o nouă formă de înaintare a limbajului

de străbatere nedezmințită a lumii

transmodernismul devenise o mașină electrică

de vorbit

&

presocratic

mă gândeam numai la tine

te gândeai numai la mine

α & β

lucrurile

toate lucrurile

începuseră cu noi

ca-n lucretius

de rerum natura

(aveam un răspuns

de ce s-a sinucis

după ce fusese

cel mai perfect om al romei)

era și nu era un joc al identității dintre

noi / doi

zeii voiau să-ți intre-n gene

și într-o doară

le dădeam drumul pe ulițe

pe străzi în romane în realitate

ionel teodoreanu trecuse pe aici de la 4 dimineața

(avea un proces celebru judecat în contumacie)

încercam să te învăț

modul de viață în europa

la opaiț

a posteriori

nu prea aveai experiență

nu mă întreba ce urmează

după experiența de după experiență

dealurile deveneau mistice și râpile de la caua

printre culori din bandac și degas

ne-am întors în timp

în pivnița de la caua

începuserăm să auzim vuietul

bombardamentului din 1944

ți-era frică

aici se adăpostise acad gioconda dobrescu

mă țineai de mână încolocită de spaimă

cum trebuie să-i fi fost mătușii mele dinspre tată

după care la san diego cu g e palade

a râs

totul mi se pare atât de departe

ca și cum n-ar fi fost în tinerețea noastră legionară

ai râs

 

~*~

cătălin afrăsinei