α
& β a posteriori la caua
elisabetei
~*~
în
acea zi de luni
de
singurătate
ți-era
rău
de
mai multe ori veniseși și m-ai găsit la caua
printre
solstiții
în
acea zi
de
luni
mi-era
rău
se
apropia solstițiul de iarnă
și
eu trebuia să găsesc
o
nouă formă de înaintare a limbajului
de
străbatere nedezmințită a lumii
transmodernismul
devenise o mașină electrică
de
vorbit
&
presocratic
mă
gândeam numai la tine
te
gândeai numai la mine
α
& β
lucrurile
toate
lucrurile
începuseră
cu noi
ca-n
lucretius
de
rerum natura
(aveam
un răspuns
de
ce s-a sinucis
după
ce fusese
cel
mai perfect om al romei)
era
și nu era un joc al identității dintre
noi
/ doi
zeii
voiau să-ți intre-n gene
și
într-o doară
le
dădeam drumul pe ulițe
pe
străzi în romane în realitate
ionel
teodoreanu trecuse pe aici de la 4 dimineața
(avea
un proces celebru judecat în contumacie)
încercam
să te învăț
modul
de viață în europa
la
opaiț
a
posteriori
nu
prea aveai experiență
nu
mă întreba ce urmează
după
experiența de după experiență
dealurile
deveneau mistice și râpile de la caua
printre
culori din bandac și degas
ne-am
întors în timp
în
pivnița de la caua
începuserăm
să auzim vuietul
bombardamentului
din 1944
ți-era
frică
aici
se adăpostise acad gioconda dobrescu
mă
țineai de mână încolocită de spaimă
cum
trebuie să-i fi fost mătușii mele dinspre tată
după
care la san diego cu g e palade
a
râs
totul
mi se pare atât de departe
ca
și cum n-ar fi fost în tinerețea noastră legionară
ai
râs
~*~
cătălin
afrăsinei
Interesant
RăspundețiȘtergereZeii vroiau să îți intre în gene...
Ștergere