Căciula lui Decebal

Ioan Miclău-Gepianul

29.01.2016

Ora 2 a.m.

Căciula asta-i pentru cine știe să o poarte,

Pentru acel ce viața adorând el nu se sperie de moarte;

E semnul dacicului neam,  un semn regal și boieresc,

Un simbol peste veșnicii născut în suflet românesc!

Căciula asta-i pentru cine născut e să o poarte,

Și nu e pentru orice cap rotund înfricoșat de moarte

Atunci când vremile vin iar furtunii să ne-arunce,

Coroana asta-i steag de Neam, ca o ființă dulce;

Privind-o pare un catarg adus de-naltul val,

Și Muntele o poartă iar ca însăși Decebal;

Voiră mulți s-o aibă, pe la petreceri scrise,

Cercând precum amanții la arcul lui Ulise!

Căciula are brâu de aur și-mpletituri cu sânge,

Se potrivește celora ce nu-s porniți a plânge,

Acelora ce pentru Neam și biruință,

Poartă de-apururi curata lor credință!

Când vremuri tulburi vin zdrobind istoria străbună,

Rapsozii nu sunt cei ce cânt jelănii către Lună,

Luați căciula cea cu brâu de aur și-npletituri de sânge,

Sub Crucea lui Hristos, și moartea veți  învinge!

Varianta pentru strofa a cincea:

Când vremuri tulburi vin zdrobind istoria străbună,

Rapsozii nu sunt cei ce cânt jelănii către Lună,

Iubiți Căciula cea cu brâu de aur și-mpletituri de sânge,

Căci semnul Daciei de-apururi în inimi se rasfrânge!