Ioan Miclău-Gepianul
29.01.2016
Ora 2 a.m.
Căciula asta-i pentru
cine știe să o poarte,
Pentru acel ce viața
adorând el nu se sperie de moarte;
E semnul dacicului
neam, un semn regal și boieresc,
Un simbol peste
veșnicii născut în suflet românesc!
Căciula asta-i pentru
cine născut e să o poarte,
Și nu e pentru orice
cap rotund înfricoșat de moarte
Atunci când vremile
vin iar furtunii să ne-arunce,
Coroana asta-i steag
de Neam, ca o ființă dulce;
Privind-o pare un
catarg adus de-naltul val,
Și Muntele o poartă
iar ca însăși Decebal;
Voiră mulți s-o aibă,
pe la petreceri scrise,
Cercând precum
amanții la arcul lui Ulise!
Căciula are brâu de
aur și-mpletituri cu sânge,
Se potrivește celora
ce nu-s porniți a plânge,
Acelora ce pentru Neam
și biruință,
Poartă de-apururi
curata lor credință!
Când vremuri tulburi
vin zdrobind istoria străbună,
Rapsozii nu sunt cei
ce cânt jelănii către Lună,
Luați căciula cea cu
brâu de aur și-npletituri de sânge,
Sub Crucea lui
Hristos, și moartea veți învinge!
Varianta pentru strofa a cincea:
Când vremuri tulburi
vin zdrobind istoria străbună,
Rapsozii nu sunt cei
ce cânt jelănii către Lună,
Iubiți Căciula cea cu
brâu de aur și-mpletituri de sânge,
Căci semnul Daciei
de-apururi în inimi se rasfrânge!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu