La izvorul de lângă cruce
Acolo, pe un deal, este o cruce lângă un izvor,
acolo, caii obosesc şi
omul îşi opreşte căruţa,
se-aşază, se
odihneşte
şi
priveşte
întinderea vălurită, dealurile şi munţii...
Nu este singur!
În acea linişte
se întâlneşte cu toţi cei plecaţi.
Acolo, un loc ales - omul îşi lasă gândurile
- un semn al învierii, locul unde este cu Dumnezeu -.
Un drum parcurs la graniţa
dintre lumi,
un drum care duce spre cursul râului din zare.
Acolo, pe un deal, este o cruce lângă un izvor,
o cruce care urcă spre Cerul deschis,
un cer străbătut mereu de nori...
Acolo omul se-opreşte,
se aşază şi este pentru un timp, undeva.
Îşi priveşte dintr-un punct libertatea - un loc
al privirii, un loc al opririi - şi-i înţelege esenţa.,
Un zbor, o plutire şi eliberarea - fixarea, desprinderea
şi
intersecţia timpului “prezent” şi-a gândului “a fi”-
în “a fi prezent”... călător aici şi pe cer... atât de firesc!
Acolo, pe un deal, este o cruce lângă un izvor...
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu