Mariana Gurza în pelerinaj

Vasilica Grigoraş: Mariana Gurza în pelerinaj

prin cuvânt, gând şi suflet

Recent, la Editura Muşatinia din Roman a apărut o carte interesantă, de şi despre poeta şi eseista creştină, Mariana Gurza, în coordonarea Emiliei Ţuţuianu, care cu perseverenţă şi ingenuozitate îndeplineşte şi munca de editare.

Titlul şi subtitlul cărţii (Apropieri : Mariana Gurza – pelerinaj prin idee, gând şi suflet) sunt extrem de sugestive. Mariana Gurza întreprinde prin scriitura sa un pelerinaj viu prin cuvânt, gând şi suflet, astfel apropiindu-se de Dumnezeu şi de semeni, se regăseşte pe sine şi înţelege adevărata esenţă a vieţii.

Dacă aş dori să găsesc un motto pentru această publicaţie, cred că dintr-o infinitate, cel mai potrivit ar fi „Dăruind, vei dobândi” N. Steinhartd. Poeta a dăruit şi oferă multe, însă fiind vorba de o carte, un exemplu elocvent este acela de a se apleca cu seriozitate şi meticulozitate asupra unor cărţi spre lectură, dar şi cu dorinţa împlinită de a scrie despre ele şi autorii lor. A făcut aprecieri pertinente, echidistante, i-a încurajat pe mulţi, debutanţi ori nu, lucru învăţat de la regretatul Artur Silvestri, despre care mărturiseşte că i-a fost mentor.

În cele trei capitole (I. Reflecţii de cititor, II. Reflecţii critice şi III. Interviu…), eroul principal este Mariana Gurza, iar cartea încearcă s-o prezinte cu multe din faţetele creaţiei sale, dar şi ca Om. Din această perspectivă încercăm să desprindem, să aflăm trăsături, calităţi ale personalităţii sale prin ceea ce scrie, dar şi prin prisma altor scriitori, intelectuali, cu vocaţie nobilă, grăitoare, cu renume şi nu cred că greşesc spunând şi cu glorie în literatura şi cultura română: George Anca, Adrian Dinu Rachieru, Eleonora Schipor, Boris David alias Daris Basarab, Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, Constantin Enianu, Mugurel Puşcaş, Dacina Dan, Octavian Curpaş, Anatol Covali, Camelia Cristea, Dorina Stoica, Teo Cabel (Cabel Ştefan Teodor), Ilie Motrescu, Cecilia Bănica-Pal, Ioan Miclău, Veronica Blaj, Eugen Emeric Chvala, Maria Rugină, Mariana Corcoveanu Ivaniuc, Hedir Al-chalabi, Ben Todică, Aurel Turcuş, Constantin Pădure, Iulian Neculcea, Catinca Agache, Anton Naghiu, Mariana Strungă, Cristina Mihai, Ovidiu Vasile, Alin Cucuruzan…

Cu pioşenie îşi îndreapţă ochiul inimii spre personalităţi de marcă ale spiritualităţii româneşti: părintele Adrian Făgeţeanu, părintele Justin Pârvu,  pr. dr. Ioan Bude, pr. Ioan Megheleş, Aspazia Oţel Petrescu, (Cu Hristos în celulă), aceştia şi mulţi alţii  care ocupă un loc aparte în sufletul poetei.

 În aceeaşi măsură s-a scris despre Mariana şi creaţia sa: George Anca, Dumitru Mnerie, Aspazia Oţel Petrescu,  Vasilica Grigoraş, ValentinaTeclici,  Dorina Stoica, Hedir Al-Chalabi, Veronica Balaj, Adrian Dinu Rachieru, Maria Rugină…

Cititorul va recunoaşte în Apropieri… o reală şi bogată sursă de informare despre Mariana Gurza, dar şi despre ceilalţi semnatari ai cronicilor, eseurilor şi  prezentărilor. Prin mărturiile sale cu privire la autori şi cărţile lor, Mariana îşi conturează propriul portret scriitoricesc şi uman.

În această carte o întâlnim  pe Mariana în cea mai pură concentraţie, din copilărie până astăzi.  Prin oameni ca Mariana Gurza putem ajunge la România profundă, (ar zice Dan Puric) şi sunt de acord cu el. Nu ne-am întâlnit niciodată face to face, însă din clipa în care i-am auzit prima oară vocea, am simţit că este “omul frumos”: (George Anca – Frumoasa doamnă întru Dumnezeu şi umbră, Aspazia Oţel Petrescu – Frumoasa mea Bucovină,  Vasilica Grigoraş – Poeta cu suflet de înger…). În odaia intimă a creaţiei sale este legată de cuvânt, vers or proză prin aţa cernelii harului divin.

Noua apariţie editorială a Marianei Gurza este o monografie de autor scrisă altfel, o abordare pe multiple planuri, privite din unghiuri de vedere diferite. Scopul lucrării este acela de prezentare şi nu de interpretare. Lasă la latitudinea cititorului să descopere criteriile şi normele de individulalizare, singularizare a poetei, într-un context relaţional de excepţie cu ceilalţi colegi de condei.

Mariana Gurza se plasează şi este plasată în parcursul său creativ pe aripi de timp, într-un zbor continuu, nisipul din clepsidra creaţiei vădind o adevărată evoluţie. Esenţa acestui demers este progresul autoarei pe drumul scriiturii, dar şi pe plan spiritual. George Anca  menţionează: « Astfel de scrieri nu ţintesc neapărat literatura, cât spiritualitatea ancestrală. Se tinde ideal spre logodirea rugăciunii cu poetica ».

Metoda de întocmire a volumului este o admirabilă lecţie de dăruire, inteligenţă, discernământ, liberă de constrângeri. Cartea este echilibrată ca formă şi conţinut, de un  mare calibru intelectual  şi impune respect prin tot ceea ce oferă. Stilul scrierii Marianei este curat şi simplu, dar nu facil. Simţul incredibil al limbii  este uşor de remarcat. Unele aspecte ale scrisului său, sau ale vieţii sale sunt doar menţionate, altele aprofundate, însă oricum sunt tratate, ele stârnesc interesul cititorului pentru lectură ori, de ce nu, pentru luare aminte.

În cartea Marianei Gurza nu întâlnim o lume poleită, care sclipeşte asemenea florilor roz de cireş primăvara, ci lumea reală cu umbre şi lumini, cu dureri şi bucurii. Acest lucru se explică prin însăşi viaţa poetei şi a familiei sale, cântată ori descrisă în poezie şi proză. De aici putem descoperi relaţia biunivocă între timp şi societatea umană în continuă mişcare, spre bine sau rău!? Greu de spus uneori. Nădejdea ne salvează.

Este o lucrare de sinteză şi de analiză fără a face judecăţi de valoare. Coerent alcătuită în ansamblu şi în detaliu pe problematici literare şi spirituale mai mult decât interesante; ca într-un puzzle se prezintă fiecare piesă a imaginii de ansamblu, toate actele dintr-un „dosar – credinţă”, redactate cu sufletul şi cu mintea tuturor semnatarilor. Cred că apariţia acestei lucrări de referinţă este răspunsul divin pentru sentimentul de empatie şi dăruire celorlalţi, altfel spus, confirmă valabilitatea legii atracţiei.

Cartea este un potofoliu bogat, cu texte documentate, interesante şi bine scrise, ceea ce o recomandă şi o face mereu bine primită. Este o   bogată sursă de informare pentru o cercetare biobibliografică.

Scrisul Marianei este fin şi armonios, însă robust şi durabil – exprimă o anumită stare, un clocot lăuntric, în care primează dorinţa de a dărui. Crede în oameni, deşi a suferit din cauza unora. Nu spune doar jumătăţi de adevăr,  ea nu ştie să facă acest lucru pentru că ea spune adevărul întreg, chiar dacă uneori supără, însă ea nu se supără niciodată. Poate fi uneori „cascadă”, „uragan”, dar şi atunci este iubitoare, iertătoare. Este o „plantă de leac” din templul naturii umane ale cărei infuzii (sentimente şi gânduri bune) ajung întodeauna la ţintă. Aşa cum la chinezi “ceaiul este starea inimii”, la Mariana, vorba bună este starea inimii sale, iar darul cel mai de preţ este acela de a simţi starea aproapelui.

Cartea este un album personal, fiecare tablou este realizat cu penelul potrivit, trainic, dar şi cu pana inimii. De aceea, aici nimic nu este forţat, nimic de complezenţă sau curtoazie.  Este o istorie a omului interior într-o expunere deloc cosmetizată, ci dimpotrivă cu argumente de fond. Şi totuşi, cartea nu este o dezvăluire exaustivă a autoarei, ea este valabilă acum, însă mai avem de descoperit multe alte trăsături, posibilităţi de creaţie, oportunităţi de împlinire a destinului său pe tărâmul creaţiei, ceea ce ne invită să „fim cu ochii în patru” pe tot ceea ce poartă amprenta şi semnătura Marianei Gurza.

Nu ne-am propus aici şi acum să stabilim valoarea intrinsecă şi extrinsecă a volumului, ea va fi stabilită de cei care vor veni şi reconstitui timpul pentru că Mariana cochetează cu nemurirea. Şi unui asemenea personaj, nimic nu-i este cu neputinţă. Ce poate fi mai plăcut, mai aproape de suflet pentru un scriitor !

Vasilica Grigoraş, 

1 mai 2017