S-A SCUTURAT MAGNOLIA PE IARBĂ…

S-A SCUTURAT MAGNOLIA PE IARBĂ…

~*~

S-a scuturat magnolia pe iarbă,

Petale sângerii pe verde crud,

Ca moș, albit, mă scarpin iar în barbă

Și-mi mângâi, blând, obrazu-n lacrimi ud.

Mirosul ei îmi stăruie-n descântec,

Te văd, te simt, dar unde ești, te chem,

Plutește vraja-n mine ca un cântec

Mi-erai cândva destin, folos, îndemn!

S-a risipit misterul dintr-odată,

Iar șoaptele s-au dus pe fir de vânt,

Tandreți și sărutări, flăcău și fată,

Îmi stăruie ca gândul prin cuvânt.

Privind în ochi îți urmăream tăcerea

care strivea tot ce era ca-n vis,

parc-a fost ieri când am trăit plăcerea

de a afla cum este-n Paradis.

Și viața s-a tot scurs ca apa lină,

Eu trist privesc pașii-ți pierduți de-acum,

S-a scuturat magnolia-n grădină,

Împrăștii spre zenit al ei parfum.

Pe când voiam să-ți dăruiesc o floare,

să-ți prind în păr gingașe armonii,

Tu te mândreai cu faimă-ți și grandoare,

Nu mai veni…că n-ai de ce să vii!

~*~

PETRE PRIOTESA