MIHALCA - O punte posibilă - Atât de aproape şi totuşi departe - Barierele

O punte posibilă

~*~

Un pas, încă un pas, sus, tot mai sus, departe,  tot mai departe,

încă un pas, să ne ținem de mână, moartea va fi liberă,

într-un alt ritm temporal strângi bine pleoapele,

în tine ceva se mișcă, se răscolește,

se zbate, se înalță,

prin punți suspendate,

nepurtând nicio marcă,

cauți o ieșire din predestinare,

o barcă legată la mal vei găsi,

prin lume vei rătăci în rămășițele zilei

din copilaria aspră,

un fluture se deschide

dintr-un zâmbet,

o seceră sfărâmă ancora,

în urmă lași o închisoare întunecată.

Cu sufletul ușurat și un surâs pe buze

în zorii noii zile vei rosti

vorbele de taină,

descătușând șuvoiul lacrimilor.

Învăluit, parcă, într-o ușoară ceață,

în mâna stângă

strânge un glob de cristal.

Din coasta lui iese o tulpină de viță-de-vie

plină de struguri,

ce-l înconjoară ca o aureolă,

cu mâinile îi stoarce boabele

într-o cupă aurită,

lângă crucea din cununa grâului.

Sunt ochi care văd  și ochi care nu văd,

sunt ochi care vindecă și ochi închisi, încă.

Așezat pe osiile universului, sfârșitul este imposibil!

9 iulie 2018

~*~

Atât de aproape şi totuşi departe

Privesc uluită spre tine.

În fiecare noapte

creştem, ne înălţăm,

tot mai mult,

tot mai aproape,

tot mai departe...

Până la Cer,

dincolo de albastrul cerului,

dincolo de albastrul cerului

străbatem visul.

Din taina urzită în noapte

mă întorc în visul meu risipit.

Intru în inima ta

cu rodiile coapte de lumina soarelui -

simfonii de culori, miresme şi gânduri!

Doar luna, rotunda lună,

se iveşte printre norii răsfiraţi de vânt.

Doar luna, rotunda lună,

ne luminează visul plutitor

pe râul ce ne tulbură elegia peste măsură.

Doar luna, rotunda lună,

ne-ngână şoaptele

prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.

Totul e soartă, totu-i suspin, clipă.

Totul e un început nesfârşit.

Totul e căutarea îndelungatului ecou,

tot mai aproape

de tine, de mine, de noi.

Tot ce-a trecut se continuă-n vis.

Atât de aproape şi totuşi departe!

Mă cauţi, te caut

prin adânca privire

oglindită în apa din noi...

La capătul timpului

suntem noi -

departe de zile,

departe de luni,

departe de ani,

pe drumul înspre Lumina Veşnică.

16 iunie 2011

~*~

Barierele

Învelit de albastrul cerului,

visul nu are bariere.

Dincolo de albastrul cerului,

visul nu are bariere.

Şi-atunci barierele cine le-a trasat?

Frontiera

a împiedicat dorinţa călătorului.

Obstacolele

au împiedicat dorinţa de a se înălţa.

~*~

16 iunie 2011

IRINA LUCIA MIHALCA