SĂRBĂTOARE DE ÎNTREGIRE
~*~
Cine ştie ce fericire leagă pe
romànii de pretutindeni
protector oameni între oameni, pentru
oameni:
pace şi pâine trsă-n mâine,
în drumul de înviere către izvor de
practic şi falnic viitor
cu Chiva bio-n aşternut,
că vaca-i dusă bio la păscut
lumină din lumină de început
despărțind apele de uscat
şi ziua de întunecat pentru om în
raze luminat:
aur cenuşiu strecurat de Dumnezeu
lumii alduire dat
întru răsărit de soare, sărbătoare de
îmtregire
de neam şi țară-primăvară: pace şi
pâine trasă-n mâine petru popoare,
care vor candida cu vremuri viitoare
la fericire
cu hristic dar din dar de înviere,
ca sărutul dat de Eminescu florii
albastre ascuns: poezie,
"laudâ de zestre" sub zari
albastre adevar, viață şi simetrie-
Iisus Hristos-drept la veşnicie.
*
Dumnezeu vă dea bine şi
sănătate !
*
Tu râzi de tine însuți făcànd cumine
haz de necaz
Întrebându-te în văzul lumii, ca un
idol:
În spectacol cu sexy rol:
-"Ce-a fost mai întâi: găina sau
acea casă văruită şi pe nicăieri negăurită, oul,
Că casa de pe casă rostogolită şi
spartă, nu-i cine cu performanță meşter şi cu artă
la loc s-o meştereasca, în natura ei
firească,
nici chiar, tu un ideal cu național
emoțional,
cu feticirea cioara-n par talent
înmulțit nativ cu har nelimitat
cu tandru
esenițial în profesionalul argint viu
venuşiu strecurat.
~*~
Pavel de România
CU DREPT LA VEŞNICIE PRIN VOCAȚIE
~*~
Tu Ben, dacă nu intri-n joc să mă
informezi,
dragule, mă îngrijorezi
ca laudă de zestre, cu sănătatea cum
te distrezi,
cum te amuzi, boala începând sa o
dansezi zi cu a fi zi de zi
aspenter, om de caracter pe pământ
sub cer
cu turație la motore, cu picioarle în
frumos pe jos puse în mişcare,
că Doamne, Doamne te-a închinat
special național la icoane
cu tradițional de la Vica şi bunica,
care în sărbători şi duminica aştepta
pe fătu Viorel să vie de la biserică,
iar în rest, în iaste zile de unde, în
câmp, ca bărbat s-a desfătat cugetare adâncă
cu munca, că arată-mi cum ai muncit
cinst, cu iubire înflorit şi ostenit cu astel de mod de viață, comştiință,
ca să-ți spun cine, ce frumos
şi vredinic de poveşti eşti,
unealta cântându-ți armonios
lovindu-ți unealta de timp şi os
în olimp mănos,
fericirea să păstrezi şi folclorul şi
tradiția să promovezi
ca pâine nouă ce ne-a nascut în
omenească viață nouă
în splendoare de iarbă senină-n soare
stropită cu sfântă rouă
de oameni buni, pace vouă,
că drumu'i lung, dar i se ajunge şi
capătul astâmpărându-ne jalea şi dorul puişorul cu de dulce de doină: cuvântul,
care dă mâna cu satul
şi codru cu haiducu fără modru mândru
în luptă cu o gură de aer pentru o viață mai uşoară
cu alt mod, primăvară,
care ne leagă prin gură cu nod,
dar pe care nod mâna nu-l mai
dezleagă, după vorba fericitului norod,
Dumnezeu, Iancu-Horia, Iuda şi Irod,
un echilibru acrobatic pe drod,
când norocul e fudul, dar nu deştept
destul,
că-i rămâne iarba necosită pe văi,
pe picioare de plai şi guri de rai
cu plus de destinație să-şi rezolve
bonus Iisus, cu tâlc propia ecuație
cu drept la veşnicie prin vocație,
duh de viață cu simetrie, armonie.
~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu