cultul eroilor
majestos tratat despre corupţie la
români
~*~
viziunea lui thomas carlyle din cultul
eroilor
nu este aplicabilă la lumea noastră
frigul din miezul verii are o singură
justificare
întotdeauna când vine solstiţiul de
vară
şi se aşează peste noi ca o umbră a
binelui etic
se metamorfozează corupţia
îmi spun fă economie de timp şi
risipă de spirit
oricând poţi fi întrebat cum au murit
toţi cei despre care ştii
de aceea seară de seară în loc să-mi
văd de ale mele
mă prefac a mă uita la televizor cum
cei mai inteligenţi analişti
dezbat faptele reprobabile ale
semenilor reprobabili
scriind probabil cel mai vandabil
tratat despre corupţie
despre lumea hidoasă a binelui
machiavelic
uneori
vă rog să mă credeţi
NU MAI AM PUTERE SĂ SUSŢIN PE UMERI
SPIRITUL UNIVERSULUI
aşezat în fotoliu
profund absent sau foarte înflăcărat
constat
ADEVĂRUL N-A FOST PUS ÎN DISCUŢIE
singurele voci pe care le mai aud
aparţin
nevestelor de interlopi plecaţi să-şi
facă treaba
seamănă izbitor cu vocile de la
televizor
cu singura deosebire că strigătele de
afară
îşi plimbă câinele şi latră fără să
muşte
ca şi cum ar solicita de urgenţă
ieşirea din mizerie
dreptul firesc la bunăstare sumele
princiare creionate
pe tabla electronică îmi amintesc de
o rudă foarte bogată
aproape centenară când îmi vei citi
testamentul
vei putea să revendici până la
nouăzeci de străzi din oraş
de la gară şi până aproape de capătul
oraşului
totuşi te rog să-mi îndeplineşti şi
ultima dorinţă
primeşte să ai grijă de cavoul
familiei
iar dacă ţi se pare bizar donează-l
altora
care nu ştiu cum au murit mai mult
prin războaie
cei care fac parte din patrimoniul
anonim al umanităţii
o zi am mers şi am căutat cavoul
familiei
de pe o schemă curbilinie desenată de
ruda mea foarte bogată
care nu mai trecuse prin cimitirul
oraşului de o jumătate de secol
am chemat groparii administratorul
urmaşul
celui care scrijeleşte cu dalta
literele preotul cu registrul trunchiat
NIMENI NU AUZISE DE CEI PE CARE-I
CĂUTAM
peste morţi veniseră alţi morţi şi le
luaseră locul
morţii din primul război mondial
predaseră ştafeta
morţilor din cel de-al doilea război
mondial
crucile de lemn fuseseră înlocuite cu
cruci de piatră
crucile de piatră au dispărut probabil devenind
piatră de temelie pentru
victoria socialismului
ciudat spunea mătuşa mea aproape
centenară
au fost eroi pentru că au murit CA
PROŞTII
un an de zile am spălat haine de
soldat pătate de sânge
şi acum îmi spui că nu mai există
nici morţii nici crucile
nici locul de veci nu mai este tata
nu mai este mama
nu mai sunt fraţii MĂCAR
DE-AR FI MURIT PRINTRE STRĂINI
~*~
catalin afrasinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu