Mihaela Malea Stroe - „Poem despre frumusețea amurgului”

 

„Poem despre frumusețea amurgului”

 

 

~*~

 

Amurgul acesta, care, într-o-mbrățișare,

Mari depărtări apropie,

Pe care amândoi îl contemplăm cu uimire

În frumusețea lui cea mai presus de fire,

Ocru-arămiu e, ca penetul de magică dropie.

E brodat cu mătăsuri delicat sângerii,

De parcă ar fi trecut prin zariștea lui

Fluturi răniți, gingași războinici ai nopții.

 

Să-mi spui, iubite, să-mi spui –

De ce,

Dimpreună cu noi privind asfințitul, se înfioară –

din rădăcini până la ultima frunză – mestecenii?

 

Amurgul acesta, de-ar fi spre degustare,

Gust rafinat ar avea, de adumbrite cireșe amare.

De-ar fi să-l risipească zefirul, ar ajunge la noi

Miresme primăvăratice de liliac, iasomie, caprifoi…

Spre ascultare de-ar fi, negreșit amurgul acesta

Ar cânta dumnezeiește la vioară,

Până ce toate lacătele beznei s-ar sfărâma,

Până ce s-ar izbăvi lumea și s-ar lumina…

 

Mestecenii știu, făpturile lor albe se înfioară!

 

 

~*~

(din volumul Clipa de grație, Ed. Eikon, Buc., 2016)

Mihaela Malea Stroe

 

 

https://lapasprinbrasov.ro/poem-despre-frumusetea-amurgului-de-mihaela-malea-stroe/