MAI ȚII
MINTE....
~*~
Mai ții minte cum
odată, într-o dulce de primăvară
Noi eram cu alți
de-o seamă în cel Berc cu păsărele,
Bucuroși că
se-nturnară cele care îmi plecară
În spre alte zări
în toamnă, cum de-o viață îmi fac ele.
Mai ții mince cum
odată, într-o vară lenevită
Ne umbream pe-un
mal de apă târguind la sărutări,
Era sufletul ca
ziua, bucuroasă, însorită,
Iară noi trăiam
clipite risipite în visări.
Mai ții minte cum
în toamne, pe sub poale de pădure,
Descâlceam ținuți
de mână, încurcatele cărări,
Eram noi uitați de
lume, și-ntr-un rug dulciu de mure
Ne-am făcut cuibar
iubirii, până-n prag de înserări.
*
Azi, în iarna
vieții noastre, depănăm târziu în noapte,
Amintiri din
vremea-n care lumea o dădeam pomană,
Ce păcat că timpul
cela numai miere, numai lapte
Este doar odată-n
viață foc nestins, arsură-n rană.
Azi, e-o altă
primăvară semănate-n calea vieții
În răstimpul de
când soarta mai cândva ne-a despărțit,
Unde ești tu ceea
care fost-ai clipa tinereții?
Începutul și
sfârșitul celui mai curat iubit.
**
Mai în gândul tău
tomnatic, poate-n astă primăvară,
Ai simțit
vreo-nfiorare când privit-ai ghiocei?
Te-ai văzut în
Bercul unde, fost-am pentru prima oară
Doi copii ținuți
de mână, ai iubirii mugurei.
Dacă da, îți lasă
dară din cea pleoapă tremurată
Și din gândul ce
te duce în cea vreme de demult,
Pice în țărâna
humii caldă lacrimă curată
Pentru tot ce-a
fost atuncea și ce-acuma...e trecut.
~*~
Mircea Dorin
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu