Vulpea și
corbul
(Versiune modernă)
~*~
Corbul se știa
Ceva având în cioc,
Iar vulpea-l tot trișa,
Doar, doar – o fi noroc!
Azi cu talente, târgul
Nu se mai poate face,
Căci s-a trezit nătângul,
Deci, lauda nu-i place!
Aha, își zise hoața:
Să-i strig că-i drac și zgură,
Iar corbul meu să scoată
Doar un cuvânt din gură.
Și-atunci: Ehei, tu corb banal,
Ți-am luat bobul din plisc,
Ia vin-o jos la tribunal,
Azi, orice vorbă-i risc.
Iar blănița-mi de mi-atingi,
Mă-mbogățești pe-o viață,
Căci mă-nfășor cu multe chingi,
Și zic că-s ruptă toată!
Dar corbul, nici mișca, să-l tai,
Ci stând pe creanga cea de fag,
Își croncănea pe a lui grai
Vre-un cântec vechi și drag!
~*~
Ioan Miclău-Gepianu
Restituire –”Poezii alese”, vol.I.
Ed.”Cuget Românesc-Bârda”,
2005. pag.28.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu