STAI SI
PRIVESTI…?
dupa Lucian Blaga
~*~
“Stai si privești cum crește
sicriul
în trunchiul de pom,
in holda câmpiei și-n casă?
Tu, nu mai ești Om?
Stai și privești în golul din
blid,
de nimica nu-ți pasă?
Astepți frumusețea ce alții ți-o
pun?
Istoria, Morții, Jertfiții
nimica nu-ți spun?”
“Oh, blânde Române,
ești fără păcat,
asemeni Hristosului Sfântul
judecat de Pilat!
Stai și privești cu liniște
multă!
Întuneca-se-va ziua -
dar steaua divină, aceea
ce-n inima Neamului bate,
Învia-va simbolic
in ziua a treia!
Căci sufletul trudnic,
câștigă vecia!
Cerul drept catarg al lumii!
(Varianta II)
~*~
Prezenta eclipsă
de microunivers,
Privirea-n derivă,
spre focul nestins,
Privind înspre inima Terrei,
Visăm îmbăierea in aur topit!
Și-n arginți!?
Astfel, muza poeziei,
Ne va catapulta spre ceruri
Cu capul in jos,
Găsind calea eternității
Firului de nisip!
Corabia lumii catarg luminos
Înspre Ceruri îndreaptă,
Și calea-i cea sfantă,
cale ce-n suflet
Lumină aduce,
îmbobocindu-ne lutul,
Sfințire aduce! Să facem spre
Ceruri,
O Cruce!
O, Cititorule,
Cerul drept catarg al lumii,
Se înalță cu iubire,
Priviți stelele-i albastre
De lumina! Razele cele de
soare!
Înveliți-vă în ele!
Când trăiești, fii bun ca
cerul,
Viata-i flacăra iubirii,
Iar iubirea dă Viață!
Iubiți Pomul, Râul, Munții,
Iubiți Omul, iubiti Câmpul
înflorit,
Iubiți Pământul,
îndemnul Crucii,
Și Cerul dăruit!
~*~
Ioan Miclău-Gepianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu