Jianu Liviu-Florian - Sa tragi intr-o floare care viseaza

 

Sa tragi intr-o floare care viseaza

 

 

~*~

 

Poet putin, dar numai Putin,

Poetul anonim Florescu, un poet de la tara,

Care ar fi vrut sa intre si el, putin, dar numai Putin,

Intr-un cenaclu de la oras,

Ezita, si se framanta, in mijlocul familiei sale,

Avea indoieli, unde o sa gaseasca el,

La varsta lui, putina, dar numai Putina,

De 69 de ani,

La modestele lui incercari,

La stradaniile sale, de a incropi ceva

Ca sa se simta si el bine, si apereciat,

Sa nu fie singur,

In pustietatea aceasta de tara,

In care nu mai are cu cine, de ce,

Sa vorbeasca, macar?

Decat cu sine?

prin poezie? Si in poezie?

Si, putin cate putin, poetul Florescu, ca Putin,

Indragostit, de toate limbile, si limbile pamantului, si cerului,

Mai ales de cele atat de iubite, pana la topirea in total,

In tineretile lui,

Atat de linistite,

Inflacarate numai de cate un foc de chibrite, de pace,

Pe la cate un cenaclu,

Care avea de-a face cu un dinam cat este si azi,

Si s-a mai pastrat din el,

Prin drojdia si spatele inspectoratului lor scolar poetic,

 

Isi cauta izvorul rece,

Al  tamaduirii, si TAMADUINTELOR SALE,

Pe la cate o floare,

Din familie,

Doar,

Doar,

Va gasi un car,

Doar,

Doar,

Se va inhama chiar acea floare,

La el,

Doar,

Doar,

Putin cate Putin,

Va gasi si un pod de flori,

Si va ajunge,

Iar,

La un cenaclu,

In care sa asiste si el,

Si sa se umple de bucurie,

Si iii ninga pe crestet,

Albeata zielor si noptilor,

In care scria

De atat de timpuriu,

De atata copilarie,

Poezie,

Pe care i-o tot luau si i-o suflau

Putin cate Putin,

Toti Putinii,

Si o imprastiua,

Si o risipeau,

In vant,

Prin toate pulberariile lumii…

 

Si el ramanea

Mut

De uimire:

-                 Vai, daca este atat de sanatoasa, si frumoasa, primavara aceasta,

-                 In care, uite, infloresc si eu, si toate florile mele,

-                 Ba chiar si asta,

-                 Care tot trage de mine,

-                 Si ma seamana iar,

-                 Ce am sa ma fac eu, ce am sa mai fiu eu,

-                 Cand va veni, in sfarsit, primavara?

-                 Primavara in care florea, Florescu?!

-                 Am sa pot eu sa resist?

-                 La atata bucurie?

-                 Si atata santate?!

-                 Care nu ma mai incape?!

-                 Si nu mai incape lumea?

-                 Sa stea?

-                 Pe la casele lor?

-                 Pe aproape?

-                 Nestramutate?

-                 Pentru ca fiecare – intre ele – se cunosc – si se vor cunoaste!

-                 Si recunoaste!

-                 Si dupa sanatate!

-                 Si dupa frumusete!

-                 Si dupa – lacrima!

Asa spunea poetul florescu,

Si nu se stie de ce,

Ca poetii nu isi aduc aminte niciodata de nimic,

Mai ales cei putin, atat de Putin, Poeti,

Mai ales cei atat de batrani, batrani poeti,

Si de tineri, la 69 de ani,

Isi aducea aminte, in ochi, si in minte,

Si de o lacrima,

Si de o floare,

Si de o trecatoare,

De flori,

Si de o pasare,

Care nu a mancat niciodata flori,

Nici nu le-a inghitit, vreodata,

Ci – de atata dragoste,

Le-a scapat la ea, Inauntru,

Si apoi,

Iute, le-a aruncat

De drag,

inafara,

ca sa nu se mai sature de bucuria si mangaierea

ciripitului ochilor lor!

 

*

Si am scris acestea, eu,

Caporalul primavara,

Care,

Nestiind unde

Pe cine,

Cand,

De ce,

Cat de mult,

Sa bat,

Iara,

Si iara,

Macar putin, Putin de tot,

Ca sa ma compar cu el,

Caut in store un loc si un cenaclu,

Ca sa il bat si pe acesta,

Cat pot de repede, si de mult,

Si sa i-l trimit florii lui,

Ca sa stie,

Macar,

Si el,

Poetul florescu,

Unde, si in cine, sa traga!...

 

*

16 martie 2022

 

~*~

Cu deosebit respect,

Jianu Liviu-Florian