ICHIM DUMITRU - TOPILA DE IN

 

TOPILA DE IN

 

 

~*~

 

Cândva mă-ntrebai:

Ce poate să viseze oare

îndrăgostita piatră de râu

după atâtea mângâieri

ale șarpelui?

Floare de in, poveste de in,

albastrul târziului

doare...

Așteptând,

mi-am adus aminte

de piatra din spusele undei

și-am pus-o în palmă

s-o ispitesc despre vis.

Mirosea

ca topila de in

păzită cu aripă nouă

de libelula

cu piperul de rouă.

Floare de in, poveste de in...

Că fără-a-mi da seama, aproape,

degetele

s-au închis

ca  niște pleope,

peste ochiul și rodul de ape.

Să fi fost

și piatra curioasă

de ce

mâna ta nu-i acasă?

Nu știu.

Dar mi se pare,

că pietrei

i-am auzit un suspin.

Apoi

a-nchis ochii

în palma mea udă.

Se făcuse atât de târziu

albastrului, ce încă mai doare,

că-i auzeai mireasma,

din topila de in,

răsfirată prin visul ursit

spre albele,

incredibil de albe fuioare...

 

CÂNTEC PENTRU HOAȚA MICĂ

Neastâmpărată-o stea

s-a prins nopții-n catifea...

( Dormi, dormi norului,

ștrengăriță-a dorului.)

Prin lunca de chiparoasă

se-ntorc drumurile-acasă...

(  Dormi, dormi cărăruie,

Făt Frumos spre noi se suie.)

Dorm lăstunii, stelele

trag ușor perdelele,

numai unuia mai șui

mama-i suflă pe cucui...

Pe sub cetini

apele

și-au închis

pleoapele,

leagănă-te, leagă...

- Sst! Că doarme

hoața-mi dragă!

 

ÎNTOARCEREA  DIN VACANȚĂ

De prin pădurile mele,

într-o scăfiță de brad,

ți-am adus fragii sălbatici

și un fluier.

''Pe rotundul acesta

pui buzele,

închizi ochii

și te gândești la mine,

iar cântecul va curge de la sine'',

ți-am spus întru-nceput.

Ce fel de cântec o fi fost?

Că unul, altul, fluierul schimbând,

ideea ne-a venit

că n-ar fi rău

să nu mai irosim pe lemn

sărut după sărut...

Și fragii au urmat la rând

amirosind ca trupul tău

din fluierul pierdut...

 

O, CE BOGAT AM FOST...

O, io, io...

Ce bogat am fost

în clasa a șaptea

primară!

Stătea în prima bancă.

Părul ca noaptea,

iar ochii de viezure -

iaz înserându-i pelinul.

Breton, uniformă albastră

ca floarea de in.

Era

cea mai frumoasă fată

din clasa a șaptea...

Odată

întorcându-se,

spre ultima bancă,

mi-a zâmbit,

așa, din senin.

O,io, io..

Ce bogat am fost

în clasa a șaptea!

Pentru prima poezie,

da, pentru...

Am primit așa de mulți bani

c-am cumpărat în trei volume

pe Monte Cristo,

iar pentru noi, anume -

răsfăț de zile mari,

la cofetăria din Centru,

savarine

și de două ori înghețată!

O, io, io...

Ce bogat

am fost în clasa a șaptea!

 

***

Prin ce sertar îngălbenește

fotografia mea de atunci

ce i-am strecurat-o-n pupitru?

Aveam ochii mari ca de cerb

speriat de cornul lunii

curgând prin brădet

și cât de mândru,

pe poză

cu creionul chimic i-am scris:

Ichim Dumitru,

elev în clasa-a șaptea și poet!

 

~*~

ICHIM DUMITRU