TOPILA
DE IN
~*~
Cândva
mă-ntrebai:
Ce
poate să viseze oare
îndrăgostita
piatră de râu
după
atâtea mângâieri
ale
șarpelui?
Floare
de in, poveste de in,
albastrul
târziului
doare...
Așteptând,
mi-am
adus aminte
de
piatra din spusele undei
și-am
pus-o în palmă
s-o
ispitesc despre vis.
Mirosea
ca
topila de in
păzită
cu aripă nouă
de
libelula
cu
piperul de rouă.
Floare
de in, poveste de in...
Că
fără-a-mi da seama, aproape,
degetele
s-au
închis
ca niște pleope,
peste
ochiul și rodul de ape.
Să
fi fost
și
piatra curioasă
de
ce
mâna
ta nu-i acasă?
Nu
știu.
Dar
mi se pare,
că
pietrei
i-am
auzit un suspin.
Apoi
a-nchis
ochii
în
palma mea udă.
Se
făcuse atât de târziu
albastrului,
ce încă mai doare,
că-i
auzeai mireasma,
din
topila de in,
răsfirată
prin visul ursit
spre
albele,
incredibil
de albe fuioare...
CÂNTEC
PENTRU HOAȚA MICĂ
Neastâmpărată-o
stea
s-a
prins nopții-n catifea...
(
Dormi, dormi norului,
ștrengăriță-a
dorului.)
Prin
lunca de chiparoasă
se-ntorc
drumurile-acasă...
( Dormi, dormi cărăruie,
Făt
Frumos spre noi se suie.)
Dorm
lăstunii, stelele
trag
ușor perdelele,
numai
unuia mai șui
mama-i
suflă pe cucui...
Pe
sub cetini
apele
și-au
închis
pleoapele,
leagănă-te,
leagă...
-
Sst! Că doarme
hoața-mi
dragă!
ÎNTOARCEREA DIN VACANȚĂ
De
prin pădurile mele,
într-o
scăfiță de brad,
ți-am
adus fragii sălbatici
și
un fluier.
''Pe
rotundul acesta
pui
buzele,
închizi
ochii
și
te gândești la mine,
iar
cântecul va curge de la sine'',
ți-am
spus întru-nceput.
Ce
fel de cântec o fi fost?
Că
unul, altul, fluierul schimbând,
ideea
ne-a venit
că
n-ar fi rău
să
nu mai irosim pe lemn
sărut
după sărut...
Și
fragii au urmat la rând
amirosind
ca trupul tău
din
fluierul pierdut...
O,
CE BOGAT AM FOST...
O,
io, io...
Ce
bogat am fost
în
clasa a șaptea
primară!
Stătea
în prima bancă.
Părul
ca noaptea,
iar
ochii de viezure -
iaz
înserându-i pelinul.
Breton,
uniformă albastră
ca
floarea de in.
Era
cea
mai frumoasă fată
din
clasa a șaptea...
Odată
întorcându-se,
spre
ultima bancă,
mi-a
zâmbit,
așa,
din senin.
O,io,
io..
Ce
bogat am fost
în
clasa a șaptea!
Pentru
prima poezie,
da,
pentru...
Am
primit așa de mulți bani
c-am
cumpărat în trei volume
pe
Monte Cristo,
iar
pentru noi, anume -
răsfăț
de zile mari,
la
cofetăria din Centru,
savarine
și
de două ori înghețată!
O,
io, io...
Ce
bogat
am
fost în clasa a șaptea!
***
Prin
ce sertar îngălbenește
fotografia
mea de atunci
ce
i-am strecurat-o-n pupitru?
Aveam
ochii mari ca de cerb
speriat
de cornul lunii
curgând
prin brădet
și
cât de mândru,
pe
poză
cu
creionul chimic i-am scris:
Ichim
Dumitru,
elev
în clasa-a șaptea și poet!
~*~
ICHIM DUMITRU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu