W.
~*~
am stat și am privit sub soarele roșu
realitatea
se descompunea încet
ca
și cum ar fi fost din sânge fierbinte
de
femeie domestică de curte plecând
șambelanul
își luase toate darurile
în
chip melancolic pizzicato
nu
putea fi vremea despărțirilor siropoase
exact
în răsăritul
a
priori
prin
care fusese învins corul sicofanților
la
umbra căruia ne tolăniserăm pe nisipul saharian din orașul fără nume
istoriseam
numai vieți ale împăraților zâmbind printre războaie&
melosul
se mutase în intervalul de geniu al celor mânau turma de bizoni albi
doar
cu amuleta copilăriei
nisipurile
erau foarte reci
datorită
șenilele tancurilor scormonind mesopotamia
între
tigru și eufrat
nu
aveau amprentă la solul mântuirii
colin
powell fusese decorat după ce
w.
mințise
cu adevărat
nu
e loc în paradoxul acesta
cnn
în
primul rând
dorise
să scriu un poem despre arta războiului
de
dinainte de șhun tzî
mi-am
zis
în
acest oraș nu mai trăiește nimeni
nimeni
nu știe
NICI
MĂCAR NUMELE ORAȘULUI
pe
invizibile acoperișuri de tablă
nu
mai ploua decât cu apă grea
o,4
amplitudinea
pe care o presupunea
deșertul
dintre om &om
om
&fiară îmblânzită de mică
probabil
o pisică siameză cu ochii verzi
ca
și cum ar fi sfidat tigrul la intrarea -n
învolburatele
ape ale sufletului
pășind
ferm cu mignoni arhitecți din kuala lumpur
spre
noi frontiere
-
mereu am vrut să vizionez gratuit
w.
sub
imperiul catapultat al ideilor
oliver
stone știe & înțelege
felul
în care
ȘOAPTE
se răstesc
dinspre
începuturi spre o veșnic nouă înfrângere
,,fiecare
zi
spunea
emil em. cioran
ne
e o înfrângere”
mărturisesc nu am înțeles la-nceput cnn-ul
de ce mi se dăduse o temă atât de grea
eu
după șhun- tzî
,,fiindcă aceasta ne e în esență istoria lumii “
a lumii voastre
aș fi vrut să spun
1982
mă aflam în tabăra de pionieri de la pucioasa
eu & m.
fiindcă ni se alcătuise program de somn
după atâta știință cultură & civilizație
nimeni nu mai putea să adoarmă
pionieri din toate țările nu dormiți
după masa de prânz
coreea de n
vietnamul
china
urss să apere de somn cuba
ora 16
porneam la descoperit pietre din mezozoic
polonezii ne furau pasta de dinți ,,cristal”
pe care o recuperam în bulgară
pe
invizibile acoperișuri de tablă
pe
reci nisipuri
numele orașului
pe
invizibile acoperișuri de tablă
să fi fost uruk
să
nu fi fost uruk
și eu și tu
w.
nu prea credem
&nici mușcătura din chemarea străbunilor
însângerată alaska
în zori sîngerii
porni spre ahabi fără număr
iubitele lor
illo tempore
~*~
catalin
afrasinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu