BRAZDA
DE LUMINĂ –
Lui ARTUR SILVESTRI
~*~
Ai
arat o brazdă de lumină
Ce
vine din adâncuri de istorii,
O
brazdă pe Carpați, Câmpie și Danubiu,
Pe
Marea ce-i purta insemnele de glorii!
Erai
un meteor desprins din miez arhetipal,
Erai
însuflețirea Daciei străvechi,
Îngerul
cu trâmbița suit pe deal
Ca
să te-audă Neamul cum versul îl începi!
Ne
spui de a noastră sfântă și tainică credință,
De
împietrirea vremii pe munții Kogaion,
De
Omul Europei - Adamul din căință,
Întâiul
pus de Ceruri, străbunul nostru Ion!
Te-ai
contopit cu propria ta brazdă de lumină,
Ce
arăta semn spre vremuri viitoare,
Asemeni
razei stelei ce-n cărțile divine
Avea
menire călăuzitoare!
Și
contopit așa faci punte spre izvor,
Izvorul
de unde Duhul ni s-a dat.
Te
duci și vii din când în când,
Să
ne aduci cuvântul luminat!
Tu
ne-ai lăsat ”Doriri de bine”,
Iar
vorba ta-i sculptată-n carte,
Căci
România tainică de-a pururi
Va
exista, drept dulcea noastră parte!
Tu
n-ai ascuns talantul cel avut,
Sub
stâncă sau țărână,
Ci
înmulțit l-ai semănat sub brazda de lumiă,
Să
crească, să da roade cultura cea română!
Artur
e nume nobil, dar Om e și mai mare,
Dar
le-ai legat în suflet într-o unitate
Și-n
sfânta ta iubire de neamul tău român
Treci
azi, iubite Prieten, înspre eternitate!
Tu
ne-ai lăsat ”Doriri de bine”
Iar
vorba ta-i sculptată-n carte:
”Căci
România tainică de-a pururi
Să
fie drept dulcea noastră parte!
~*~
IOAN
MICLĂU
Bibliografie:
Cartea
”Frunze de toamnă aurie” autor Ioan Miclău-Editura ”Cuget Românesc”-Bârda,
2010, pag.29.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu