Ioan Miclău-Gepianu - CEAPA ȘI PĂTRUNJELUL (poveste satirică)

 

CEAPA ȘI PĂTRUNJELUL

(poveste satirică)

 

Se povestește până în ziua de azi, cum odată pe vremuri, trăind în aceeași grădină și în bună vecinătate, Ceapa începu a se lăuda la Pătrunjel, despre familia sa aleasă ”alium cepa”, care la rândul ei, aparține celei ”liliaceae”. Apoi despre rubedeniile ei: prazul, usturoiul, shalotul, laleaua cea frumoasă, etc. etc.

Cum Pătrunjelul asculta liniștit, doar ușor clătinându-și frunzele sale ornate, ceapa continua povestirea ei cu multă mândrie! Eu sunt cea mai veche plantă, zarzavatul cel mai căutat și folosit la bucătării. Până și filosofii lumii m-au cercetat, egiptenii antici mă asemănau cu însăși Universul. Ei ce zici Pătrunjelule? De când sunt indienii indieni și chinezii chinezi, eu sunt onorată și la bucătăriile lor.

Bine, bine, ceapă, numai faptul că stai lângă mine în această grădină frumoasă, e un semn bun pentru tine, de recunoașterea ce o ai la Grădinarul nostru. Dar, se pare că tu nu mă cunoști prea bine pe mine, îi răspunse pătrunjelul. Apoi, uiți că uneori ești atât de obraznică încât faci oamenii să lăcrimeze numai de se atinge de tine!

Ascultă tu pătrunjelule, sunt curioasă să te cunosc, dar să știi că eu sunt și farmacistă, iar când îi fac pe oameni să lăcrimeze, de fapt, le spăl ochii de praf și de uscăciuni. Așa să știi!

Dacă tu ești o farmacistă, îi răspunse pătrunjelul, să știi că eu sunt un doctor! Numele meu latin este ”petroselinum crispum”, am și eu rubedenii nobile, numai să-ți amintesc câteva mai de seamă, cum sunt: mărarul, țelina, leoșteanul, morcovul, sfecla roșie, cu toții farmaciști licențiați. De mai mult de zeci de mii de ani trăiesc peste tot în lume, cresc și în piatră! Așa să știi! Apoi eu sunt leac de vindecare până și la mușcăturile otrăvicioase ale scorpionilor. Sunt și sirop dulce ce întărește creierul oamenilor, frunzele mele curăță rinichii și întărește inimile ființelor! Mă folosesc până în ziua de azi toate popoarele mediteraniene, mă au de bine și bucătăriile engleze cărora m-au dăruit romanii cei antici, ce să mai zic de bucătăriile francezilor, și ale grecilor. La români, in Grădina acestui grădinar ce ne udă acum rădăcinile, și ne așează în această povestire am existat dintotdeauna, după cât îmi aduc aminte.

Hai, mai taci din gură se încruntă ceapa, căci uite iar vine grădinarul să ne culeagă, ori să ne ude ca să creștem frumos și folositoare.

 

*

 

SĂ ÎNGRIJIM PĂMÂNTUL

 

 

~*~

 

A nu îngriji Pământul e păcat,

 

Căci pentru hrană și viață ne-a fost dat.

Al semăna cu plante ce-n ele au semințe,

E marea datorie a noastră ca ființe.

Un bob de grâu a fost întregul Univers,

El a crescut precum un cânt și-un vers.

Să îngrijim Pământul dat și sfânt,

Căci de-l pierdem nu vom mai fi nicicând!

 

~*~

Ioan Miclău-Gepianu,

Australia.