CEAPA ȘI PĂTRUNJELUL
(poveste satirică)
Se povestește
până în ziua de azi, cum odată pe vremuri, trăind în aceeași grădină și în bună
vecinătate, Ceapa începu a se lăuda la Pătrunjel, despre familia sa aleasă
”alium cepa”, care la rândul ei, aparține celei ”liliaceae”. Apoi despre
rubedeniile ei: prazul, usturoiul, shalotul, laleaua cea frumoasă, etc. etc.
Cum Pătrunjelul
asculta liniștit, doar ușor clătinându-și frunzele sale ornate, ceapa continua
povestirea ei cu multă mândrie! Eu sunt cea mai veche plantă, zarzavatul cel
mai căutat și folosit la bucătării. Până și filosofii lumii m-au cercetat,
egiptenii antici mă asemănau cu însăși Universul. Ei ce zici Pătrunjelule? De
când sunt indienii indieni și chinezii chinezi, eu sunt onorată și la
bucătăriile lor.
Bine, bine,
ceapă, numai faptul că stai lângă mine în această grădină frumoasă, e un semn
bun pentru tine, de recunoașterea ce o ai la Grădinarul nostru. Dar, se pare că
tu nu mă cunoști prea bine pe mine, îi răspunse pătrunjelul. Apoi, uiți că
uneori ești atât de obraznică încât faci oamenii să lăcrimeze numai de se
atinge de tine!
Ascultă tu
pătrunjelule, sunt curioasă să te cunosc, dar să știi că eu sunt și farmacistă,
iar când îi fac pe oameni să lăcrimeze, de fapt, le spăl ochii de praf și de
uscăciuni. Așa să știi!
Dacă tu ești o
farmacistă, îi răspunse pătrunjelul, să știi că eu sunt un doctor! Numele meu
latin este ”petroselinum crispum”, am și eu rubedenii nobile, numai să-ți
amintesc câteva mai de seamă, cum sunt: mărarul, țelina, leoșteanul, morcovul,
sfecla roșie, cu toții farmaciști licențiați. De mai mult de zeci de mii de ani
trăiesc peste tot în lume, cresc și în piatră! Așa să știi! Apoi eu sunt leac
de vindecare până și la mușcăturile otrăvicioase ale scorpionilor. Sunt și
sirop dulce ce întărește creierul oamenilor, frunzele mele curăță rinichii și
întărește inimile ființelor! Mă folosesc până în ziua de azi toate popoarele
mediteraniene, mă au de bine și bucătăriile engleze cărora m-au dăruit romanii
cei antici, ce să mai zic de bucătăriile francezilor, și ale grecilor. La
români, in Grădina acestui grădinar ce ne udă acum rădăcinile, și ne așează în
această povestire am existat dintotdeauna, după cât îmi aduc aminte.
Hai, mai taci
din gură se încruntă ceapa, căci uite iar vine grădinarul să ne culeagă, ori să
ne ude ca să creștem frumos și folositoare.
*
SĂ ÎNGRIJIM PĂMÂNTUL
~*~
A nu îngriji Pământul e
păcat,
Căci pentru hrană și viață
ne-a fost dat.
Al semăna cu plante ce-n ele
au semințe,
E marea datorie a noastră ca
ființe.
Un bob de grâu a fost
întregul Univers,
El a crescut precum un cânt
și-un vers.
Să îngrijim Pământul dat și
sfânt,
Căci de-l pierdem nu vom mai
fi nicicând!
~*~
Ioan Miclău-Gepianu,
Australia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu