Stimate domnule Manolescu,
Cu deosebită lipsă de bună cuviință îmi
comentați argumentul la retragerea mea din literatura română după cum vă pică
dumneavoastră mai bine, rupt din context. Cu toate că v-am trimis Argumentul
meu ca scrisoare deschisă, atât personal cât și României literare nu ați
publicat-o și nici acum nu-mi dați drept la replică!
Cu permisiunea dumneavoastră vă citez,
după care iau punct cu punct răspunsul dumneavoastră lipsit de orice temei:
“
România
literară nr. 31/2022
Scriitorul Christian W. Schenk ne-a trimis
din Boppard am Rhein un Argument-Protest intitulat La retragerea mea definitivă
din Literatura Română. Nu rezultă că a intenționat să ni-l ofere spre
publicare. E vorba probabil de un act personal, un fel de demisie, pe care, în
ce ne privește, nu putem decât să-l regretăm. Din păcate, dl Schenk își
motivează gestul prin câteva considerații care ne privesc direct. Iată ce scrie
despre viața literară din „țara limbii a cărei cultură o promovez de 50 de
ani“: „Corupția culturală a fost ridicată la rang de absolută dominare, cei implicați
fiind strânși într-un nucleu aproape despotic, unde talentul și munca cinstită
nu mai au loc; unde se finanțează, se «subvenționează», se premiază, își dau
funcții (nici nepotismele nefiindu-le străine) între ei. Ce e mai trist este că
acest «mic imperiu» este condus în cea mai mare parte de nulități, cu câteva
excepții, desigur.“ Sau iată ce scrie despre Uniunea Scriitorilor, al cărui
membru dl Schenk este în Filiala de la Iași: „Intrarea în USR este, desigur,
dependentă de simpatii, de antipatii și relații sau, pur și simplu, de noroc.
Președinții Filialelor merg cu dosarele în mână la «centrală», unde prima
filieră pe care trebuie să o treacă este cea a conducătorului suprem, abia pe
urmă comisia sau Comitetul Director aprobă sau respinge resturile rămase.“ Din
câte știu, dl Schenk n-a solicitat demisia din USR. Statutar era să-i fi
adresat demisia președintelui Filialei, dl Cassian Maria Spiridon, ocazie numai
bună de a-l informa cu privire la nemulțumirile d-sale. Poate că dl Cassian
i-ar fi atras colegial atenția că n-a venit niciodată, cu dosarele sub braț, la
mine, „conducătorul suprem“, ca să le aprob și că lucrurile stau, în general,
cu totul altfel în USR. Cât privește aprecierile pe care dl Schenk le face, cu
atâta aplomb, despre viața literară și despre USR, ele țin de o flagrantă
necunoaștere a realității. Absolut nimic, din spusele dlui Schenk, nu este
adevărat, nici, spre exemplu, în primul rând, „corupția“, care, în opinia
d-sale, ar fi devenit „endemică“ în cultura noastră, nici, în ultimul rând,
modul în care se fac primirile în USR. E prea ușor a spune că e vorba de o
incorectă informare, scuzabilă, în definitiv, prin distanța dintre Germania și
România. În fond, dl Schenk comite un act deliberat de dezinformare a acelei
opinii publice care i-ar citi, eventual, Argumentul-Protest sau Ultimul
testament, o carte a cărei copertă ne-o trimite în attachment. Aș minți dacă aș
pretinde că opiniile dlui Schenk mă iau prin surprindere. O parte din ele mi
le-a făcut cunoscute cu ocazia recentei noastre întâlniri de la Tg. Jiu, vădit
provenite dintr-o anumită frustrare. Ceea ce mă surprinde este cealaltă parte a
opiniilor, pe care nu mi le-a împărtășit, false, tendențioase, și, mai cu
seamă, mă surprinde tonul inadmisibil, mult prea sigur de el, pe care îl
folosește. N-am încotro și trebuie să recunosc că n-am fost în stare să-l judec
corect pe dl Schenk cu ocazia conversației noastre, când am văzut în d-sa un om
rezonabil. Mea culpa! (Nicolae Manolescu)”
Deci
să rezumăm:
Faceți aceeași greșeală pe care ați
făcut-o și în 1999, 7 - 13 iulie 1999 (Anul XXXI)
când m-ați atacat în editorial la persoană
și nicidecum realizările mele. Scrisoarea a fost adresată domnului G. Dimisianu
personal, nicidecum dumneavoastră sau României literare. Atunci am avut curajul
să iau apărarea unui scriitor care a fost defăimat în revista pe care o
conduceați și pe care o conduceți și acum. Nici atunci ca de altfel nici acum
nu ați publicat scrisorile mele, ci
le-ați comentat după cum vi s-a potrivit mai bine, rupte din context și
fără drept de replică. Desigur considerațiile vă privesc direct (nu „ne” precum
scrieți), de astă dată ca președinte al Uniunii Scriitorilor, post pe care îl
dețineți de 17 ani, motiv pentru care am renunțat atunci la filiala București
mutându-mă la filiala Iași. Desigur că nu am solicitat ieșirea mea din USR
fiindcă numai din interiorul ei, ca membru, îmi pot spune părerile pe care
dumneavoastră evident nu le puteți accepta!
(”Capul plecat, sabia nu-l taie!„ oare Bolintineanu are dreptate când
scrie în al doilea vers: „Dar cu umilință lanțu-l încovoaie”?).
Adică eu nu cunosc realitățile vieții
culturale?! Motivați această „necunoaștere scuzabilă„ prin distanța dintre
România și Germania! Eu sunt în permanentă legătură cu scriitorii din țară; nu
am să vă dau o listă ca să nu-i compromit! Interesant e că toți, fără excepție
până acum, îmi dau dreptate, dar... în particular sau între patru ochi! Cine
are curaj să vi se împotrivească? Fizic eu ajung mai repede la Uniune decât
colegii din Satu Mare, Cluj, Timișoara sau Craiova!
Nu
sunt nici frustrat, nici tendențios cu atât mai puțin răuvoitor, altfel nu aș
fi promovat peste 380 de autori români clasici și contemporani, în antologii și
peste 150 de cărți ale autorilor români începând de la Vasile Alecsandri, Mihai
Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga. Ion Minulescu etc. (Toate aceste cărți
sunt controlabile și în difuzare), până la moderni și postmoderni! De toate
acestea, desigur și de înțeles, nu ați pomenit nimic cu toate că vi le-am
scris; nici despre cronicile și studiile lui Dumitru Micu, Eugen Simion, Marin
Mincu, Ovid S. Crohmălniceanu, Mircea Zaciu, Aurel Sasu, Gheorghe Bulgăr, Emil
Manu și mulți, mulți alții! Sunt sigur că dumneavoastră sunteți absolut
dezinformat în privința realității literare din România, fiind înconjurat (ca
orice conducător suprem) de oamenii aleși de dvs. cărora nici prin cap nu le-ar
trece să critice situația reală. Eu fiind doar la bază, ca majoritatea de
altfel, aflu mult mai multe, știu cum gândesc scriitorii, cunosc și frica
acestora, dar și motivele multora dintre ei care nu au curajul să vă
spună/scrie tristele adevăruri. Ergo, dumneavoastră, domnule Manolescu, sunteți
cel dezinformat tocmai din motivele celor scrise mai sus, numai că nu conștientizați
realitatea!
În fine, aveți felul dumneavoastră de a vă
comporta față de scriitori, față de promovarea literaturii române dând vina pe
Institutul Cultural Român, unde nu pot să nu vă dau în parte dreptate, dar care
nu poate funcționa fără o Uniune pusă la punct atâta timp cât Uniunea
Scriitorilor nu are nici o secțiune de traducere și promovare a literaturii
române în străinătate.
În afară de toate nu îmi amintesc când ați
vorbit cu mine sau dacă m-ați văzut anul acesta la Târgu Jiu. Poate sufăr eu de
Alzheimer de nu îmi amintesc să fi dialogat acolo cu dumneavoastră!
Tocmai fiind un om rezonabil nu pot
încheia decât cu: Abyssus, abyssum
invocat!
Cu respectul cuvenit,
Christian W. Schenk
Sursa: MARIAN ILIE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu