Atmosfera
lunii octombrie 2022
Gabriela
Apostol Astrologie
01
Octombrie 2022
Intrăm în luna lui Brumărel, așa cum spune
calendarul popular, deci vremea se răcește, dar în schimb primim de la Mama
Natură cele mai frumoase peisaje și roade pe care le oferă Pământul. Despre Brumărel
se povestește că ar fi un fecior frumos cu inima de gheață și că, atunci când
trece călare, iarba îngălbenește în urma lui, copacii își leapădă frunzele,
florile mor… Este vremea în care se pregătesc livezile și grădinile pentru
iarnă: se curăță pomii de uscături, se sapă de jur împrejurul lor iar la
rădăcina lor se pune pământ negru, hrănitor. În unele sate, încă din prima zi a
lunii se scot icoanele la câmp și se face agheasma, apoi se încep semănăturile
de toamnă. În Calendarul Popular, prima săptămână a lunii se cheamă „Săptămâna
lui Procoavă”, după numele divinității meteorologice care acoperă pământul cu
zăpadă, celei de-a doua i se spune „Săptămâna Satului” și stă sub semnul
lucrului din gospodărie, cea de-a treia e cunoscută ca „Săptămână a Lucinului”,
în amintirea zeului protector al lupilor. Ultima săptămână a lunii e „a lu’
Sân-medru”, zeitate însemnată a Panteonului Românesc, peste care s-a suprapus
praznicul Sf. Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Se spune din bătrâni că
dacă este multă brumă sau zăpadă, frig sau ger, ianuarie va fi moale şi călduţ;
dacă este ploaie multă, în decembrie vor fi vânturi mari; dacă tună, iarna va
fi uşoară; dacă este ceaţă multă, va fi zăpadă multă în decembrie; dacă
frunzele arborilor cad curând, anul următor va fi roditor; dacă nu, iarna va fi
târzie dar grea şi la anul vor fi multe omizi; dacă şoarecii de câmp se retrag
spre sat, vine iarna curând. Se culeg poamele, se strânge cucuruzul, cartofii,
napii; se curăţă pomii; se gunoiesc livezile câmpurile şi grădinile, se fac
arăturile de toamnă; se răsădesc zmeura şi căpşunii
Cerul ne aduce configurații importante, și
ele la fel de intense și roditoare, căci ne provocă să ne echilibrăm. Luna
începe cu Mercur staționar direct, ceea ce ar trebui să ne aducă o capacitate
de a analiza foarte bună, de a sintetiza și extrage din evenimentele petrecute
în viața noastră, mi se pare că este o lună a înțelegerii lecțiilor de viață și
a învățării din experiențele trăite.
Apoi tot în prima zi a lunii avem opoziția
dintre Venus și Jupiter, cei doi beneficiu stau unul în fața celuilalt, și ca
niște forțe benefice ce sunt, nu se confruntă ci își împărtășesc părerile,
legate de felul în care valorile, dezvoltarea și justețea sunt prezente în
manifestările umane. Evident că vor ajunge la niște concluzii și vor acționa.
În primul rând, în consens cu semnul în care ne aflăm, al colaborării și al
echipei, fiecare va trebui să înțeleagă forța lui ”a fi împreună”, a cooperări pentru a obține
rezultate complete și concrete, iar la nivel personal fiecare trebuie să se
”adune”, să-și reunească energiile pentru a putea să se dezvolte. Apoi, fiecare
va încerca să arate celuilalt ce are de făcut și de ce, încercă să își impună
punctul de vedere, de aici până la conflicte nu este decât un pas. De fapt
problema este că fiecare trebuie să-și reconsidere vechile valori, să iasă din
tipare și prejudecăți versus a te uita la ceea ce poate să schimbe celălalt.
Putem fi mai selectivi apropiindu-ne doar de aceia cu care împărtășim aceleași
idei și crezuri, sau, să fim noi înșine fără teama de a fi criticați sau
judecați, acordându-ne timpul necesar sufletului și idealurilor noastre.
Și tot în prima zi mai are loc un aspect
probabil neglijat în general în astrologie, dar care mie mi se pare extrem de
subtil și de aceea îl și analizez, inconjuncția dintre Saturn și Lilith. De ce
îl consider important? Pentru că el reprezintă legătura pe care întregul nostru
eșafodaj constructiv, fizic, concret, o are cu partea noastră subtilă, ascunsă,
reminescență din existențele anterioare. Inconjuncția este un aspect greu
observabil, dar care poate avea un impact covârșitor asupra noastră, ea ne
solicită prezența, atenția distributivă și observarea semnelor și semnalelor pe
care le primim de la sufletul nostru.
Din punct de vedere al tradițiilor ziua de
1 octombrie are o sărbătoare denumirea populară a ei fiind – Pocroavă,
Pocroave, Procoave etc. vine de la cuvîntul „pocrov” – acoperământ al
pământului cu brumă sau cu zăpadă. La origini era o sărbătoare precreştină cu
dată fixă dedicată unei divinităţi meteorologice responsabile de acoperirea
pământului cu brumă.
Se crede că cele mai adânci rădăcini ale
tradiţiilor sărbătorii Pocroave ajung până la perioada agriculturii primitive,
când oamenii observau anual că în octombrie începea o răcire considerabilă a
timpului, noaptea pământul se acoperea cu brumă.
În conştiinţa oamenilor s-a făcut
asociaţia între acoperirea pământului cu brumă şi acoperirea capului fetelor
mari (îmbroboditul la nuntă, adică măritişul). Fetele mari rugau divinitatea
Pocroavă să le acopere capul cu păr bogat şi frumos, ca să placă flăcăilor, dar
şi să le acopere capul în sensul măritatului. Părul lung era un însemn al
puterii şi sf. Pocroave se îndura adesea de rugăciunile fetelor, dându-le păr
frumos, ajutându-le astfel să-şi găsească ursitul mai repede.
Se considera că în era creştină biserica a
adaptat la ziua aceasta o sărbătoare religioasă cu sens apropiat Acoperământul
Maicii Domnului. S-a făcut legătură între noţiunea acoperirii pământului cu
brumă şi conţinutul tradiţiei creştine care povesteşte următoarele: Odată la
Mănăstirea Vlahilor din Constantinopol stăteau şi mulţi greci care se rugau la
Dumnezeu să-i izbăvească de duşmani. Ieşind afară stareţul mănăstirii, cuviosul
Andrei, privind spre cer, a văzut-o pe Maica Domnului, înconjurată de sfinţi,
rugându-se la Dumnezeu pentru neamul omenesc. Maica Domnului a luat
acoperământul de pe cap şi l-a întins deasupra creştinilor, care se aflau la
mănăstire. Acoperământul strălucea „mai mult ca soarele”. De la această
întâmplare, în amintirea minunii, a rămas sărbătoarea numită Acoperământul
Maicii Domnului. Pe alocuri se spune că Pocroavele se serbează „pentru vite”
ori să scape lumea de la înec, de foc, de cumpene, etc. Sărbătoarea Pocroavelor
se respectă şi astăzi, în multe sate fiind şi hramul satului. Câteva datinii
care se respectă în această zi: femeile postesc pentru sănătatea copiilor;
fetele speră să aibă păr frumos şi să se mărite (“să li se acopere capul”);
ajunează apoi mănâncă o jumătate de
turtiţă sărată, cealaltă o pun sub pernă, şi-şi visează prima întâlnire cu
ursitul.
Mai este o concentrare de energii astrale
între 7 – 9 octombrie, când Soarele are o activitate foarte intensă, chiar dacă
este în exil. El formează inconjuncție cu Nodul Nord, opoziție cu Chiron și
este și Luna Plină pe 9 octombrie, toate acestea fac ca acest interval să fie
extrem de intens dar și tensionat, mai ales legat de zona relațională. În plus,
cred conjuncția Pallas Lilith în inconjuncție cu Saturn face ca multe din
acțiunile noastre să aibă urmări pe termen lung, de aceea este important să fim
lucizi, observând cu atenție toate detaliile fără să ripostăm. Pluton este
staționar direct și ne va ajuta să privim totul în profunzime. În același timp
cred ca este o perioadă în care trebuie să ne ocupăm strict de activitățile
personale. În tradiția popular se spune că Vinerea Mare (Vinerea dinaintea de
Sf. Paraschiva), nu se lucrează pentru a avea noroc în căsnicie, avere,
sănătate; nu se coase (pericol de orbire); se fac cumpărături şi pregătiri de
iarnă și coliva de acum este bună de leac. Mi se pare interesant că în popor
această perioadă era considerată una de regăsire interioară și de pace cu cei
plecați.
În jurul sărbătorii Sfintei Paraschiva,
evenimentele se succed cu intensitate, cuplul Soare Venus, care se pregătesc de
conjuncția superioară, formează succesiv numeroase aspecte, este ca și cum
Soarele ne indică, ne luminează direcția de urmat, iar Venus vine să ne
sprijine și să ne ajute să acționăm, să nu uităm că este în domiciliu, iar
acțiunile ei sunt ferme și evidente. Aș menționa aici cuadraturile pe care
ambele planete le formează cu Lilith și Pallas, cât și inconjuncțiile cu
Neptun. Este o luptă interioară între a lupta sau a ne lăsa dominați de frică,
între a crede și a ne lăsa conduși de ideile celor din jur. Sărbătoarea
Sfintei Paraschiva, este asociată în
popor cu Nunta Oilor, Sfârşitul verii
Lui Mioi. Iată și alte conotații din tradiția noastră:
se îngroapă vara; zi rea de piatră,
trăsnet, dureri de cap; ziua femeilor leneşe (aduc şi ele apă) cum va fi ziua,
aşa va fi până la Sf. Dumitru şi vor fi şi celelalte sărbători ale anului. dacă
până acum n-a plouat, vine iarna curând. dacă oile dorm îngrămădite, iarna va
fi grea; dacă dorm împrăştiate, iarna va fi uşoară. nu se mănâncă poame cu
cruce (nuci, castraveţi), ciobanii nu cioplesc să nu iasă miei tărcaţi. nu se
coase, nu se toarce, că e rău de trăsnet şi boli; se ţine să fie anul roditor. se
împlineşte sorocul ciobanilor, văcarilor, pândarilor. vitele ies pe luncă, în
ţarini; după această zi se amestecă oile cu berbecii pentru prăsilă. se fac
iarmaroace unde se valorifică produsele oilor.
Pentru noi românii, Sfânta Parascheva este
o protectoare importantă, este o sărbătoare căreia trebuie acordată importanța
cuvenită și respectată. Ea semnifică și un moment în care ar trebui să ne
autoevaluăm și să încercăm să ne corectăm.
Conjuncția superioară Soare Venus, se
formează pe ultimul grad din semnul Balanței, 23 octombrie imediat după miezul
nopții, în momentul când Saturn este staționar direct și în perioada de Lună
fără direcție. Pe scurt este un moment clar de evaluare personală, de
înțelegere a activităților, de analiză a relațiilor dar și a valorilor
personale, am să revin cu un articol special pentru acest moment astrologic
important.
După conjuncția superioară de la miezul
nopții ambele planete trec braț la braț în semnul Scorpionului, și formează
inconjuncție cu Jupiter, Luna dispare de pe cer, astfel încât la momentul de
Lună Nouă din semnul Scorpionului din 25 octombrie – este și o eclipsă parțială
de Soare. Din acest moment cred că urmează câteva lunii dure, în care ne vom
confrunta cu evenimente importante. În 25 octombrie în tradiția populară este
Focul lui Sân-Medru (Ajunul Sf. Dumitru), se fac focuri peste care sar copii,
să fie sănătoşi sau tinerii, să se căsătorească; cărbunii sunt puşi în livadă
ca să rodească pomii; femeile dau copiilor nuci, mere, struguri, prune uscate.
Se spune că se evaluează roadele iar dacă este belşug de gutui şi nuci, iarna
va fi grea.
Pe 26 octombrie este o mare sărbătoare la
români, Sfântul Dumitru, Sân-Medru, patronul păstorilor, soroacelor (Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de
Mir). Se spune că așa cum este ziua aşa va fi iarna: dacă-i frig va fi iarna
bună; cad frunzele pomilor; este ziua încheierii soroacelor, a învoielilor.
Pe 28 octombrie, Jupiter revine prin
mișcarea aparent retrogradă, în semnul Peștilor, readucând în prezent situații
nerezolvate care vor trebui reluate (apropo de ziua soroacelor). Pe 29
octombrie Mercur va trece și el în semnul Scorpionului grăbindu-se spre Soare
și Venus, iar Marte va intra pe 30 octombrie în mișcare aparent retrogradă.
Aceste evenimente parcă prefigurează agitația din următoarele luni ale acestui
an.
Ca o concluzie. Când ne străduim să facem
cuiva pe plac , ne blocăm mersul firesc.
Furia apare din senzaţia de neputinţă, când nu putem face ce dorim, iar
un om furios nu recunoaşte că el este piedica cea mai mare. Important este să
ne eliberăm de ea în stadiul incipient.
La
polul opus furiei se află Fericirea.
Iată ce spune Vasile Andru despre
fericire: Fericirea este o rezultantă a dreptei vieţuiri. Cine aleargă după
fericire, n-o va avea, dar cine aleargă după dreapta vieţuire va avea şi
fericirea.
A fost odată un prinţ melancolic — Tamas,
aşa se numea. Era un prinţ mâhnit, după cum îl arată şi numele: „Tamas“, în
sanscrită, înseamnă întunecat. Şi prinţul acesta mâhnit, îngrijora pe cei din
jur, căci un prinţ mâhnit face nevroză, iar un prinţ nevrotic dă porunci rele.
Ştim şi noi, căci am avut despoţi nevrotici şi aţi văzut ce porunci rele
dădeau. În consecinţă, cei de la curte au încercat să-l optimizeze. Un înţelept
de la curte i-a zis că ar putea să fie fericit dacă ar îmbrăca o cămaşă a unui
fericit! Iată o sugestie bună: cămaşa unui om fericit ar putea să te facă
fericit. Gândirea magică judecă aşa.
Prinţul deodată s-a înveselit şi a trimis
soli prin toată împărăţia ca să găsească un om fericit şi să smulgă de pe el
cămaşa, dându-i în schimb aur — aici e vorba de cumpărarea unui simbol, iar
simbolurile se vând scump… Aşadar, solii au mers să caute cămaşa în împărăţia
respectivă, care era plină numai de oameni bombănitori, grăbiţi, amărâţi,
necăjiţi, ratând ofranda, adică având veşnic chipurile crispate. Nu găseau nici
un om fericit… Prinţul Tamas aştepta, trimişii nu mai veneau! În sfârşit, unul
dintre trimişi a ajuns pe undeva unde a găsit un ins foarte vesel. Omul
trebăluia ceva cântând — părea să fie fericit. Ei bine, trimişii prinţului s-au
uitat bine la el, au luat aminte cum se poartă cu familia… Îşi răsfăţa soţia, o
alinta, îi zicea cuvinte frumoase deşi arătau a fi căsătoriţi de mult timp. Cu
copiii se purta la fel. Acela era omul! Aşa că nu mai rămânea decât să-i ia
cămaşa, simbolul fericirii! S-au repezit la el, i-au tras de pe umeri o haină
jerpelită şi, când să-i smulgă cămaşa, au constatat că sub haina aceea
jerpelită omul nu avea cămaşă! S-au dus atunci rapid la prinţ şi i-au spus cum
arăta cămaşa fericirii: omul fericit era atât de sărac, încât nu avea cămaşă pe
el! Un sărac care suferă, care este chinuit de sărăcia lui, este un om care-şi scurtează
viaţa. Un sărac pe care sărăcia nu-l doare însă, a dobândit detaşare şi este un
om longeviv şi sănătos. „Cămaşa fericirii“ constă în depăşirea frustrării şi în
renunţare. Nu degeaba Biblia spune că, dacă ai două cămăşi, una s-o dai
aproapelui. Aşa arată „cămaşa fericirii“ — o trebuinţă mai puţin, scăpare de
trebuinţe!
Şi
cred că ar trebui să mai ţinem cont în această perioadă şi de următoarele
învăţături ale lui Vasile Andru:
Ofranda este un lucru pe care astăzi îl
facem tot mai puţin. Dacă te-ai întreba ce ofrandă ai făcut în ultima
săptămână, ai vedea că ai ratat multe ocazii. Nu că n-ai avut ce dărui, ci ai
ratat ocaziile care ţi s-au oferit. Ce se poate dărui? Ce poate dărui un român
sărac, cu un salariu prăpădit — sau chiar fără salariu? Sunt mai multe feluri
de-a dărui: primul este să depui o cantitate de muncă. A face o muncă pentru
altcineva este o ofrandă, dar numai dacă este făcută cu plăcere, ştiind că prin
asta purifici ceva din soarta ta. Mai pot fi şi daruri esenţiale, chiar sacrificii,
pe care le faci pentru cineva. Nu vorbesc, desigur, despre sacrificiu final,
care este viaţa!
Revenim la posibilităţile de a dărui ale
românului sărac. Este vorba de a dărui expresia pozitivă a feţei. Gândiţi-vă de
câte ori ratam prilejul să dăruim celorlalţi expresia senină a feţei noastre.
Mă uit la oamenii de pe stradă şi îmi spun: „Uite cum aceşti oameni ratează
să-mi dăruiască mie acum ceva, expresia senină a feţei lor…“. Sunt chinuiţi,
sunt copleşiţi de ziua de muncă. Expresia feţei este foarte importantă, în
primul rând pentru tine. Ca să-ţi menţii o expresie senină, soliciţi o
pozitivitate nebănuit de mare în tine. Trebuie să poţi să încurajezi oamenii —
discret, neprivindu-i în ochi… dacă vrei să convingi pe cineva, atunci
priveşte-l între ochi. Nu te uita direct în ochii acelei persoane. Iar dacă
vrei să-l influenţezi în bine pe respectivul, după ce te-ai uitat la faţa lui,
şi l-ai fotografiat mental, întorci privirea în interior şi îţi imaginezi că
acel om este fericit. Atunci el a primit realmente, de la tine, un impuls
constructiv.
Fiţi senini. Seninătatea e ofranda ce
poate fi făcută sistematic. Un gând bun este şi el o ofrandă. Dacă te uiţi la
un om şi-ţi spui în gând: „Mutra acestuia cere palme…“, i-ai introdus un
program subconştient agresiv. În el se crispează ceva şi în ziua aceea el va
înjura, va violenta pe cineva, fără să ştie de ce. Dacă îl priveşti şi îţi
spui: „Mutra acestuia cere o ţuică…, o ţuică mică, pe care i-aş da-o dacă aş
avea ocazia“, ai introdus într-însul un program bun.
Cenzurează-ţi gândurile rele. Gândul rău,
de altfel, îţi poate produce o migrenă dacă este direcţionat spre cineva.
Fereşte-te să adresezi gânduri rele — dimpotrivă, contracarează-le cu cele
bune.
Dacă îţi vine să spui ceva rău, imediat,
ştiind ce te aşteaptă, formulează o urare de bine. Până vei învăţa să faci din
suflet acest lucru, fă-l ca şi când ţi-ai lua o precauţie.
Ofranda verbală este iarăşi foarte
importantă. Iată un alt mod de-a da ceva: un cuvânt bun. Medicii buni, preoţii
buni, au întotdeauna un cuvânt bun. Este şi aici un meşteşug — nu e totul să-ţi
propui, trebuie să te şi mobilizezi, trebuie un pic de empatie.
De ce unii nu pot niciodată să transmită
un cuvânt de consolare? Pentru că o fac formal. Ar trebui să te pui în situaţia
celuilalt ca şi cum tu ai fi acolo, şi atunci vei reuşi să dai un cuvânt bun. E
un mod de a oferi ceva. Sigur, există şi ofrande materiale — atunci când poţi
să le faci, şi când le faci sistematic. Dăruiţi zilnic o pâine. Daţi celor
săraci şi copiilor. Dacă puteţi, dacă sunteţi pregătiţi — copiilor să le daţi
un măr, o bucată de pâine. E important dacă puteţi să le daţi de fiecare dată,
să le daţi pentru că oricum o duc mai rău decât noi. Milostenia este un
sentiment extraordinar. Compasiunea şi milostenia — sentimente mari, care ard
multă negativitate în soartă. Aşa cum încrederea în sine este un element
constructiv pentru sine, milostenia este un element constructiv pentru alţii.
Nu milostenia în sensul jeluirii, ci milostenia în sensul participării empatice
— te pui în situaţia lui, să îţi închipui că în acel moment tu eşti el. Empatia
declanşează imediat o dinamică a cerinţelor şi a egalizării câmpurilor. În
lumea aceasta, câmpurile biotice tind spre o comunicare între oameni şi spre un
răspuns, spre o conectare unul la altul(text preluat de pe
https://www.mirabilys-magazin.ro, autor: copiați aici numele autorului)
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu