ZIUA INTERNAȚIONALĂ a CAFELEI

 

 

ZIUA INTERNAȚIONALĂ a CAFELEI

 

... îmm, simțiți aroma?!

 

ZIUA INTERNAȚIONALĂ a CAFELEI este marcată, în fiecare an, la 1 octombrie, fiind dedicată cafelei şi iubitorilor acestei savuroase băuturi, dar şi milioanelor de oameni implicaţi în lungul proces de producere a acesteia, de la fermieri la specialiştii în prăjirea cafelei şi de la cei care o prepară, la proprietarii magazinelor de cafea.

 

Iată și CAFEAUA în aburi de legendă românească ...

 

Se pare că primul român de rang înalt care a băut cafea a fost marele logofăt Ion Tăutu, din Moldova, iar legenda legată de el este hazlie de-a binelea. Ion Tăutu a fost o mare personalitate politică, în vremea lui Ştefan cel Mare şi a urmaşului acestuia, Bogdan al III-lea cel Orb. A avut mai multe misiuni diplomatice în Polonia, Veneţia şi Turcia.

În ”O samă de cuvinte”, Ion Neculce relatează despre misiunea logofătului la Înalta Poartă, unde, pomeneşte şi întâmplarea cu cafeaua fierbinte, oferită lui Tăutu. Acesta, neştiind ce băutură mai e şi aceea şi cum s-o bea şi nevrând să se facă de râs, a dat cana peste cap, opărindu-şi astfel limba şi gura:

”După ce au luat Bogdan-Vodă domnia, au şi triimis pre Tăutul logofătul sol la turci, când au închinat ţara la turci. Şi aşea vorbescu oamenii, că l-au pus vizirul de au şedzut înaintea vizirului pre măcat, şi n-au fost având mestei la nădragi, că, trăgându-i ciubotile, numai cu colţunii au fost încălţat. Şi dându-i cahfea, nu ştia cum o va bea. Şi au început a închina: ”Să trăiască împăratul şi vizirul!”. Şi închinând, au sorbit felegeanul ca altă băutură”.

 

Legendele româneşti legate de cafea nu se opresc cu cea a logofătului Ion Tăutu, ci se referă şi la o specialitate, considerată naţională, anume „marghilomana”. Astfel, după Primul Război Mondial, la celebrul local Capşa, din Bucureşti, aristocraţii şi burghezii cei mai rafinaţi se delectau cu un ”marghiloman”, ”doi marghilomani” sau ”o marghilomană” (ulterior impunându-se genul feminin).

Marghilomanul sau marghilomana este o cafea cu o aromă deosebită, graţie unei reţete pe măsură. Aceasta se fierbe în ibrice aşezate în nisipul încălzit cu cărbuni şi se serveşte în ceşti mici, fără toartă, cunoscute sub denumirea de ”filigene”.

Legenda spune că Alexandru Marghiloman (1854 – 1925), cunoscut om politic, jurist, lider conservator şi unul dintre cei mai mari moşieri ai ţării, era un mare iubitor de cafea. Într-o zi, aflându-se la vânătoare, el a cerut să i se facă una. Nefiind pregătit, valetul său a improvizat, punând în loc de apă, coniac. Aşa ar fi apărut marghilomana.

 

Altă legenda spune însă că această specialitate de cafea ar fi fost inventată de un birtaş sau cafegiu pe nume Marghiloman, cu prilejul unei vizite a lui Carol I la Sulina. Astfel, din pricină că apa proaspătă, adusă pe atunci în butoaie de pe nişte canale ale Dunării, unde era mai curată şi mai limpede, încă nu sosise la cafenea, acesta i-a preparat regelui o cafea cu rom. Lui Carol I i-a plăcut gustul acelei cafele şi a dorit să-l cunoască pe cel care o preparase. De atunci, respectiva specialitate s-a numit marghilomană, după numele acelui birtaş. Aceasta este, de fapt, o cafea turcească, dar fiartă în rom sau în coniac.

 

Pe vremuri, la o cafea, fiind noi la Porţile Orientului, boierii români şi fanarioţi fumau din narghilea, ca turcii care ne-au adus obiceiul. Din cele relatate mai sus, se poate spune că, măcar în privinţa cafelei, românii au fost sincronici cu vest-europenii, dacă nu chiar înaintea lor.

 

sursa: epochtimes-romania.com

Sursa: RADU GABRIELA