DIONYSOS
Motto:
”...Ceea ce m-a susținut întotdeauna a fost
bucuria.
N-am fost niciodată un revoltat. Găseam că tot ceea ce
mi se întâmplă,
se cuvine, că așa trebuie să fie. Chiar și suferința o
găsesc firească, necesară.
Pe mine suferințele m-au format. Oamenii sunt asemenea
diamantelor din mine!”
Constantin Brâncuși
DIONYSOS
Uneori când prins de gânduri încerci lumea să pricepi,
Și privind în vremi trecute vrei să vezi unde ești
azi,
Cât frumos, izvoare de comori ce le tot prazi,
Trec pe dinaintea ta, și călcându-le repeți,
Nici gândești câtă valoare și iubire ai să pierzi!
Și atunci deplângem raiul, vatra Traciei străbune,
Unde zeul Dionysos serba vatra-i, Țara Zeilor din
lume!
Dionysos, spun elenii, e din țara cea bogată,
Unde strugurii dau vinul cel mai bun și de valoare,
Unde dealuri mari cu vie dinspre orizont se-arată,
Struguri ce se prefac aur sub tiranul foc de soare,
Cu renașteri ce de-a pururi se repetă cu ardoare!
Dionysos, acel vesel zeu al marilor serbări,
Zeul trac ce-aduse-n lume veselia la cântări,
Cel ce între pământeni dintre toți mai răsfățat,
Zeu al vinului ce-n lume-i deopotrivă adorat,
Este semnul primăverii, fecundității terestre,
Continuitatea vieții, ritmul cântului etern;
El nu vrea să lase lumea decăzută în infern,
Ci-n entuziasm îndeamnă a ieși din întuneric,
Prin serbările cu vinuri călca gândul cel himeric,
Călca iarna-ntunecată, muguri primăverii dând!
Iubind lumea pământeană, pe Apollo îndemnând,
Să mărească focul verii înspre Marea cea Egee,
Unde grecii-n noi pământuri cu-a lui Homer epopee
Încerc seva tinereții, sădesc mulți măslini și pruni,,
Vii ce-s la mare cinstire, o sfințire cu credințe ți
minuni;
Festivaluri vin să-ncânte lumea zeului cel vesel,
Care anual renaște, astfel după iarna rece vin și
florile cu el!
L-au luat în brațe lumea, serbând Mari Dionisii,
Prinseră atenienii cale nouă în gândiri, mândrele
filosofii,
Libertatea o găsiră mai presus decât Olimpul,
Unde Hesiod dezvele cearta între zei tot timpul!
Viitorii poeți tragici deopotrivă îl ador,
Euripide, Sofocle, Eschil cel ce vitejește luptase la
Maraton!
Roma veche îl iubește, îl cunoaște, dar cu numele de
Bachus;
Însă zeii au o țară, Țara Zeilor de-a pururi, a lui
Dionysos Tracus!
~*~
Ioan Miclău-Gepianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu