Ioan Miclău-Gepianu - DIONYSOS

 

DIONYSOS

 

Motto:

”...Ceea ce m-a susținut întotdeauna a fost bucuria.

N-am fost niciodată un revoltat. Găseam că tot ceea ce mi se întâmplă,

se cuvine, că așa trebuie să fie. Chiar și suferința o găsesc firească, necesară.

Pe mine suferințele m-au format. Oamenii sunt asemenea diamantelor din mine!”

Constantin Brâncuși

 

 

DIONYSOS

 

Uneori când prins de gânduri încerci lumea să pricepi,

Și privind în vremi trecute vrei să vezi unde ești azi,

Cât frumos, izvoare de comori ce le tot prazi,

Trec pe dinaintea ta, și călcându-le repeți,

Nici gândești câtă valoare și iubire ai să pierzi!

Și atunci deplângem raiul, vatra Traciei străbune,

Unde zeul Dionysos serba vatra-i, Țara Zeilor din lume!

 

Dionysos, spun elenii, e din țara cea bogată,

Unde strugurii dau vinul cel mai bun și de valoare,

Unde dealuri mari cu vie dinspre orizont se-arată,

Struguri ce se prefac aur sub tiranul foc de soare,

Cu renașteri ce de-a pururi se repetă cu ardoare!

Dionysos, acel vesel zeu al marilor serbări,

Zeul trac ce-aduse-n lume veselia la cântări,

Cel ce între pământeni dintre toți mai răsfățat,

Zeu al vinului ce-n lume-i deopotrivă adorat,

Este semnul primăverii, fecundității terestre,

Continuitatea vieții, ritmul cântului etern;

El nu vrea să lase lumea decăzută în infern,

Ci-n entuziasm îndeamnă a ieși din întuneric,

Prin serbările cu vinuri călca gândul cel himeric,

Călca iarna-ntunecată, muguri primăverii dând!

Iubind lumea pământeană, pe Apollo îndemnând,

Să mărească focul verii înspre Marea cea Egee,

Unde grecii-n noi pământuri cu-a lui Homer epopee

Încerc seva tinereții, sădesc mulți măslini și pruni,,

Vii ce-s la mare cinstire, o sfințire cu credințe ți minuni;

Festivaluri vin să-ncânte lumea zeului cel vesel,

Care anual renaște, astfel după iarna rece vin și florile cu el!

L-au luat în brațe lumea, serbând Mari Dionisii,

Prinseră atenienii cale nouă în gândiri, mândrele filosofii,

Libertatea o găsiră mai presus decât Olimpul,

Unde Hesiod dezvele cearta între zei tot timpul!

Viitorii poeți tragici deopotrivă îl ador,

Euripide, Sofocle, Eschil cel ce vitejește luptase la Maraton!

Roma veche îl iubește, îl cunoaște, dar cu numele de Bachus;

Însă zeii au o țară, Țara Zeilor de-a pururi, a lui Dionysos Tracus!

 

~*~

Ioan Miclău-Gepianu