Melania Rusu Caragioiu - SĂRBĂTORI PASCALE FERICITE!

 

Onorate Personalități, Primiți, Vă rog, aceste multe materiale spre Sărbătorirea Paștelor și spre dragostea de explorare a lizierei pădurilor noastre, parcuri naturale, bogate în peisaj, a frumuseții naturii și a ascunselor și delicioaselor trufe care valorează azi 2.000 de dollari per kgr.

Este o notă de veselie în tot ce scriu, mulțumind lui Dumnezeu care mi-a scos ordinatorul la  lumină după o săptămână de... muțenie și întuneric

                                SĂRBĂTORI PASCALE FERICITE!

                                         Cu stimă,

                             Melania Rusu Caragioiu

                                   Canada, România

 

 

 

DOUĂ MATERIALE:

 

I. DELICIUL CIUPERCILOR

de Melania Rusu Caragioiu

 

     Este un loc minnat, în pădurile noastre, acolo unde păsările  se cheamă  prin  triluri incântătoare, unde puiii de ciută dorm fără grijă, în culcuşul de frunze  uscate,  şi ... unde cresc ciuperci colorate. Şi pentrucă de asemenea păduri de vis, e plină ţara mea, eu , împreună cu micuţii mei, am plecat cu un coşuleţ, să culegem ciuperci.

     Copiii au adunat cele mai mari, cele mai frumoase, cele mai colorate ciuperci, extaziindu-se de  forma şi  bogăţia culorii lor,

     Acuma simţeam deja savoarea unei mâncări, pentru care  ne zgâriasem, ne înţepasem, ne umplusem şosetele cu ţepi, frunze şi surcele uscate. Dar, cum  drumul spre casă trecea pe la fina, i-am arătat cu mândrie ce  extraordinare ciuperci avem în coşuleţ. Fina, care pînă acum o clipă era toată numai zâmbet, deodată s-a întunecat la faţă,  strigând, ,, doar nu voiaţi să le mâncati, şi fără nici  o întîrziere a început să  arunce , chiar jos, în curte, unde eram, toată,, floarea” ciupercilor noastre. Nu vă mai spun ce lecţie, la mici şi mari, ne-a ţinut.

     Din captura noastră falnică, nu mai rămăsese decât pe fundul coşuleţului, tot ce era mai modest, adică ciuperci pe care le culesesem doar pentru diversitatea  aspectului  coloristic.

 

     Ajunşi acasă i-am povestit bunicului păţania. A căzut  altă teorie,  pe  capul nostru, din care a trebuit să  învăţăm  multe şi mărunte.

     Adică, atunci când aduci acasă ciuperci pe care le consideri comestibile, trebuie să te  documentezi dacă nu a fost stropită pădurea cu pesticide, care prin ploaie au intrat in pământ, iar ciupercile le-au captat prin sevă.

      Dacă nu cumva, în alt caz, sporii de la ciupercile otrăvicioase au trecut la speciile de ciuperci comestibile, transformându-le în ciuperci otrăvitoare, dar nereuşind, în decurs de câteva generaţii să le transforme şi forma şi aspectul.

      Dacă totuşi insistăm să le consumăm, atunci  să  le facem testul, dacă nu sunt otrăvitoare, introducând în mâncare o linguriţă de argint, care, dacă se va înnergri, va arăta că ciupercile respective, sau chiar, numai una dintre ele era otrăvicioasă.

    Pe urmă un sfat  pe care l-a primit de la nenea veterinarul, precum că,  să opărească ciupercile de mai multe ori, cu apă fierbinte, pe care să o arunce de fiecare dată. La care sfat, povestea bunicul cu subînţeles, eu l-am întrebat, dacă ciupercile nu vor mai fi otrăvitoare, dar veterinarul a zis, ,, cum nu, dar nu aşa de tare !”, deci după priceperea noastră, nu mortale, ci năucitoare, mai uşor de vindecat prin spitalizare...

     De atunci, când mergem în pădurea minunată nu mai culegem, spre a duce acasă comorile de ciuperci superbe, ci ne mulţumim să le admirăm şi să le lăsăm la locul lor, că şi ele îşi au  rolul lor, pe care  îl ştiu ,,ştiinţificii”, iar dacă voim cu tot dinadinsul să îl aflăm, nimeni nu ne împiedică.

 

     Eu, ca mamă de familie  de câte ori cumpăram ciuperci de la piaţă, sau ocazional, de la ţărani, le aplicam procedeul de opărire.

     Am mai invăţat intre timp despre testarea ciupercilor otrăvitoare cu autorul unei linguriţe de argint, test, care ar trebui făcut cu o linguriţă de argint sterling, fiindcă  celelalte ,,calităţi,, de argint, se înnegresc deseori, şi fără motiv, alimentar sau nealimentar, (care iarăşi ştim de ce).   

      Am mai aplicat şi procedeul ca eu să consum prima, dar oricum, puţin, din mâncarea de ciuperci, şi dacă peste câteva ore eram teafără, să le-o servesc şi celorlalţi.

 

     Acuma, în vremurile acestea noi, când omenirea  s-a deşteptat, peste măsură, s-au  răspândit şi crescătoriile de ciuperci, care înainte existau, numai la case mari şi regale,.Acuma am  ocazie să mănânc  delicioasele ciuperci, pe săturate...

     Alor mei, care nu au ajuns încă la vârsta colesterolului, şi în plus se mişcă, în mod sportiv  zilnic, le prepar din când în când ciuperci, după  reţeta străbunicii. V–o dezvălui şi dvs.

 

                               Omletă ţărănească de ciuperci

 

     Se prăjesc cubuleţe fine de slănină, tip becon, afumate sau nu, până se rumenesc.Peste ele punem ceapa tăiată mărunt. Când ceapa s-a făcut aurie, adăgăm ciupercile tăiate felii, puţin piper măcinat, şi multă boia de ardei  dulce. Amestecăm, sărăm după gust, şi călim totul cu puţină apă adăugată din când în când, spraveghind îndeaproape fiertura.

     Când ciupercile sunt fierte, lăsăm să scadă şi puţina apă care mai  este pe ele, şi răstnăm dintr-un castronel, unul sau mai multe ouă bătute cu telul. Adăugăm  in interiorul cratiţei, la margine, de jur împrejur, f. puţin ulei, ca la unele clătite. Această operatiune să o facem scăzând din intensitatea focului. Când s-au inchegat ouăle, ca să putem să le ridicam, cu toată compoziţia de sub ele, cu  ajutorul unei spatule mari,  întoarcem  această mare şi gustoasă clătită, care în următoarele secunde este gata şi o răsturnam pe un platou.

      De jur împrejur, opera noastră culinară, o ornamentăm cu felioare de murături. O servin tăiată în triunghuri, ca pe o  tartă de pizza.

     Specialitatea aceasta  de ciuperci  nu are indicate cantităţile. Gustul ei de bază, depinzând, ca de fapt, după  toate reţetele străvechi, de cantitatea preponderentă care a fost pusă la gătit. Deci  ingredientul cel mai mare cantitativ, imprimă gustul, de aceea mâncarea străbunicii este întotdeauna  nouă, pentru noi, şi de un gust nemaîntâlnit de bun.        

 

          Dacă aţi incercat această reţetă, sau dacă mai ştiţi şi altele de pe la agroturism, scrieţi-mi-le şi mie. Să ne urăm reciproc ,,poftă bună !”

                                                   Bunica Melania

 

 

 

 

 

II. GRUPAJ DE POEME ,,POSTUL PAȘTELOR”

RUGĂCIUNE ȘI ISPITĂ

de Melania Rusu Caragioiu

 

 

~*~

 

GÂND   MISTIC

 

Ce bine-ar fi, dacă pe cer

Ar  sta întotdeauna o cruce,

Şi-ar străluci în plin eter;

Eu să-mi plec fruntea şi să-i cer

Să-mi ia poveri – ce nu pot duce...

 

Ce bine-ar fi, ca îngeri puri

S-o-mpodobească-n flori de crin,

Şi din înalt să curgă lin,

Imnuri din miile de guri,

Ce cântă semnul  ei divin.

 

Ce bine-ar fi, să-mbrăţişăm

A suferinţei, ei, ocară

Urcând a penitenţei scară;

Şi-n pulbere să ne-nchinăm,

Cu lacrimi aurii de ceară.

 

Ce bine- ar fi, s-o luăm cu noi,

Purtând-o pe al vieţii drum,

Călcând păcatele  de scrum,

Iar timpul să-l dăm înapoi,

Şi tot ce-i rău, să piară-n fum...

 

 

 

C Ă D E R E    L I B E R Ă

Sunt în cădere liberă;

Coarda care mă ţinea legată

A început să se deşire…

 

Încet, am perceput că alunec;

M-am simţit apoi tot mai mult,

Tot mai accelerat,

Tot mai aproape de… pământ…

 

Mă simt bine plutind;

Nu mă gândesc spre… unde?

Clipa contează

În starea mea de fără ţel…

 

 

 

D O A M N E    Î N V A Ț Ă -   M Ă

 

Doamne. învață-mă să fac o icoană,

Să o împodobesc cu mărgaritare,

Tămâie, credință și lacrimi bune.

 

Doamne, învață-mă să fac o icoană

A inimii tale sfinte,

Să o împodobesc cu purpură,

Credință, speranță și iubire.

 

Doamne, învață-mă să fac o icoană

A sfintelor tale patimi,

Să o împodobesc cu Maica Ta Sfântă,

Binecuvântându-ne  și rugându-se pentru noi,

Și să o imprejmuiesc cu  sfinte rozare și rugi.

 

Doamne, învață-mă să fac o icoană

A Sfintei Tale Învieri,

Cu Apostolii prosternați în rugăciune

Și cu Sfintele femei purtând candele aprinse.

 

Doamne, învață-mă să propag voia Ta,

Să fie în sânul Bisericii Tale unire și pace!

 

 

 

ÎN   C U M P Ă N Ă

 

Atâtea ierburi suspină sub coasa cărării,

Şi scame de-azur se repetă în fire de rouă;

E veche răscrucea din tine, dar astăzi e nouă,

Cum nou e râvnitul balsam al visării.

 

 

Te-nalţi, spre speranţă, în clipa durerii

Şi zborul te duce pe talerul frunzelor triste,

Şi parcă te smulge din praful cărunt al frustrării....

 

Din mugurul spaimelor strânse de-o viaţă,

Ies  zmeii  mărunţi, curioşi, să te-asiste,

Dar tu îi goneşti.,Azi, iarăşi, PĂCAT te răsfaţă !

 

 

 

DOAMNE, AMINTEȘTE_NE DE TABLELE LEGII

 

Doamne, învață-ne să Te iubim,

Să îȚi fim recunoscători,

În fiecare ceas să Te slăvim,

Să nu ne uităm rugaciunea din zori.

 

Doamne, învață-ne să fim și azi buni,

Să nu ne atingă nici un păcat

Să ne amintim slava Ta, din străbuni;

Sufletul să ne fie mereu împăcat…

 

Doamne, invață-ne să iubim cele sfinte,

Să căutăm cărările Tale,

Să avem în cuget rugăciunea fierbinte

Și Măreției Tale să-i cântăm osanale !

 

Doamne, invață-ne să citim Cartea Ta

Să coboare în sufletul nostru o pace,

Să învățăm  Aleluia și Imn a-Ți cânta

Și-n viața întreagă voia Ta a o face !

 

Doamne, amintește-ne de Tablele Legii,

De îndemnurile sfinte din Muntele Sinai,

Să știm a ne feri de ispita fărădelegii;

Ajută-ne Tu Doamne, cel ce viața ne-o dai !

 

 

 

DUŞMANUL VIEŢII

 

Cel mi urât

Şi fără chip de om este duşmanul vieţii.

Oamenii nu-l privesc.

Ochii lor îi aruncă săgeţi.

Ei pumnii îşi  înfrânează să nu-i atingă trupul otrăvit.

Dinţii le scrâşnesc de repulsie.

Zidul inimilor l-a scos pe neom dintre fiii săi.

 

Strângeţi vieţii cunună de pază !

Din faşă stârpiţi iarba rea !

Citiţi viclenia din cugetele negre

Și răzbunării le daţi !

 

 

 

LĂCAȘ DIN  CETATE  de  SCAUN

 

 

Deslănţuiri de orgă, reverberări de zbor

Izbesc unde rotunde de porumbei sonori.

Biserica-i o scoică din sidef de ocean,

Ce sunetul îl soarbe şi-l macină difuz.

 

Meditativ alunec printre coloane mute,

Cristelniţe de piatră,

Chivoturi de alamă

Şi ecoul mă prinde şi-n el mă strânge, albă...

 

Caut să fug; ispita din nou în loc mă ţine

Şi-n joc spiral mă leagă de iederi şi mireasmă;

 

Bin-bang-ul de ceasornic  şi clopot suie-n mine...

 

 

 

M A C A B R Ă

 

Album de triste amintiri fugare,

În fumul de cădelniţi dilatat,

Spulberă-n scrum linţoliul maculat

Şi răzvrăteşte umbrele bizare.

 

Ruinele, sub razele de lună,

Ascund în umbre lungi, cuiburi de spaimă,

Şi-negurate bufniţe fac faimă

Uitatelor relicve de sub humă.

 

Se zvârcolesc nocivii vârcolaci

Şi-acopăr lespezi sub plutiri de scamă…

Şi se preling prin tigve, vechi pitaci.

 

Hâd chicotesc sub clopotul de-aramă

Fantomele, cu formele de draci,

Şi  se tot,duc… spre Styx, ca să dea vamă…

 

  

 

CUVÂNTUL  NEMURITOR

 

Cuvânt nemuritor egal Dumnezeirii,

Domneste universul clădit de a Sa mâna

Deapururea  ca Rege, și învingând păcatul,

El lumea o salvează.

Isus este   puterea și dragostea cea blândă ;

El răsădind  în  inimi eterna, dreaptaălege.

 

 

Murind El pe cruce, ne poartă povara

Zdrobit sub greutatea păcatelor noastre;

În veci El domnește, El ce ne mântuiește

Prin scump sângele Său.

 

Din inima-I caldă biserica mama

Primește putere cu sfânta-I ardoare;

El e acela, Domnul, domnind acum și-apururi,

Învingătorul morții.

 

Turme fără păstor, rătăcind în restrițte

O lume ce se zbate în  zbuciumul cumplit,

O, voi țări și familii de rău năpăstuite,

Căutați-L pe Rege!

 

Când va veni o vreme sa ajungă la noi,

La noi, cei ce-L dorim  cu dor de neînvins,

Fie ca râvna noastră și rugăciuna sfântă

S-ajungă pân’ la El

 

Isuse, Tu repară schisma ce ne desparte

Și condu erezia să semene-a  dreptate,

Întocmai cum lumina poartă păgânătatea

Spre eterna  credință.

 

Când Tu vei fi aproape, în ziua răzbunării

Înveșmântat in soare, tărie si putere,

Noi, blestemați de-apururi, vom fi cei care astăzi

Ne-am lepădat de Tine.

 

Aleși vor fi aceia care în suferință

S-au grăbit sa urmeze  a Ta , preasfântă lege;

Dă-le Tu să domnească în bucurie, veșnic,

Tie să-Ți stea alături, în dragostea divină !

 

 

 

O, IISUSE,

 

O, Iisuse, Tu Preasfine, azi, îndură-te de noi !

Suntem copleșiți de toate ! Dă –ne cerul înapoi !

O, Mântuitorul nostru vino, te rugăm cu spor

Sufletul nostru dorește brațul Tău ocrotitor !

 

Iar Tu,   Peaslăvit  Părinte, Tu Cerescul noatru, Tată,

Tu cel ce viata noastră doar de Tine  ne-a fost dată,

Ne dai putere tărie  muncind,prin rugi  te slăvim,

Atât cât pe pământ darnic Tu ne-ajuți să vietuim…

 

Iisuse Christoase, Tu blând mielul lui Dumnezeu,

Atât de mult, eu simt,  iți datorează sufletul meu.

Pentru mine ai patimit, Te-ai jertfit;

Prin Sângele Tău curat m-ai mântuit !

 

Iisuse, iartă-ne, vino iarăși la noi;

Te-așteaptăm, noi dorim,   în cuget curat,

Smeriți străduindu-ne, umiliți și fără  păcat…

Ca în ziua sfântă de cuminecat.

 

Iisuse, ai trăit pe pământ,

Te-ai coborât ca un om în mormânt,

Fiu al lui Dumnezeu.

Invăluit în slavă, ai înviat!

Pe cei ce te-au răstignit i-ai iertat …

 

Iisuse, Tu fi cu mine mereu,

Te chem, Tu m-auzi la bine, la greu.

Cum aș putea trăi fără Tine,

Fără Duhul cel  Sfânt,

Fără Tatăl Ceresc, pe pământ.

 

Alină inima mea însetată,

Prea Sfântă Treime,

 

 

~*~

MELANIA RUSU CARAGIOIU

 

 

 

 

COMENTARII:

Distinsei Doamne Scriitoare Melania Rusu Caragioiu

Doamna Melania,

Vă Mulțumesc pentru acest  valoros mail, ce cuprinde această istorică listă cu oamenii de seamă

Români, având studii în străinătate, și devotați cu toată ființa lor ridicării neamului lor românesc.

Apreciez foarte mult idea domnului Alexandru Cetățeanu, de a nu ne coborâ la un nivel josnic cu cei

ce hulesc emigrația românească, nuu, nu ne coborâm la nămolul lor. Căci ei acolo vor să ne împingă,

     M-am bucurat de această lungă listă doveditoare de adevăruri, că suntem un Neam cult, inteligent,

simplu și iubitor de vatra natală, iubitor de lumea din jur, de orice nat al Terrei.

     ”Ce-ți doresc eu Ție, Dulce Românie” declara Eminescu în versurile sale nemuritoare.

      Harnicul hermeneut D. Vatamaniuc scria despre Eminescu  și legăturile sale străvechi cu Transilvania,

prin însăși rădăcinile aceastora cu Transilvania.

Prof.Dr, Adrian Botez, într-o discuție cu ani în urmă îmi declara, ”să știi că bucovinenii sunt ardeleni”.,

iar eu convins de adevărul că bucovinenii sunt moldoveni, și așa în tot cuprinsul rotund al gliei noastre

românești. Asta ar trebui să invețe copiii în școlile noastre românești de azi. Și eu sunt emigrat în lume,

dar îmi iubesc Neamul și Locul  natal, dovedind prin comportamentul meu și al familiei mele.

CU MULT RESPECT ȘI PREȚUIRE

Ioan Miclău-Gepianu