PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - PESTE AL ROMÂNIEI PRAG

 

PESTE AL ROMÂNIEI PRAG

 

 

~*~

 

Chiar acuma o văd la televizor-proteve pe Xonia,

cântă la vorbește lumea

și e o româncă, e minunea, cea frumoasă,

cum rar ca luluc, ca fizonomie, cu armonie faină sinfonie,

cu omenie, senină, o lumină dulce, de pomină,

Ben ca o doină, lumină lină ca cea a învierii și mesie, a iubirii

(declară, că iubește România și aiasta-i culmea,

idila profetului, pe altarul soarelui).

Zice că există suflet și cuget,

de dragul rimei,

pe aleia teilor înfloriți, pe alei,

pentru rod cu tei înfloriți, cu albi porumbei,

cu a păcii pârghii-liturghii,

un fain firesc românesc,

cu un unic specific,

un drag de drag-făinoșag dialectic fabulos-frumos-luminos

ca mireasă care va fi,

pe brață trecută

peste prag, cu artă,

este peste trecută peste,

a României prag.

*

CU IZ UNIVERSAL

În vorbește lumea, în culori de neliniște

e un profund păstor excelent, blând,

cu sentiment de liniște,

în la sentiment,

la sentiment național,

în trăsături blânde, de liniște și de realitate,

cu iz universal

de profund

e o scumpă,

Xonia.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE