Observări
în linie dreaptă
Magda
Ursache, scriitor
20
Septembrie 2023
„În
mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă” (Arsenie Boca)
Părintele Profesor dr. Mihail-Simion Săsăujan dă
replică trebuitoare, fermă și severă (în „Lumina”, 25 mai) unei pseudo-istorii
a Bisericii ortodoxe, colaj de afirmații nejustificate. Dezinvolt-ostil,
cercetătorul austriac al Estului, Oliver Jens Schmitt (în continuare, O.J.S.),
le spune românilor, la ei acasă, ce primitivi, necredincioși și păcătoși sunt,
sub pretext că le spune adevărul. Nu corector, ci demolant. Părintele Bisericii
Albe nu-l cruță deloc pe autor. Încă din
titlul volumului își dă seama ce va să vină: relația biserică stat
trebuie tăiată. Cum sună titlul? Așa: Biserica de stat sau Biserica în stat
(1918-2023), Ed. Humanitas. An curent? Da. Sunt acolo două pagini și jumătate
despre fapte bisericești din 2023, O.J.S. dovedindu-se un clarvăzător, privind
în vreo bilă de cristal ce-o să se mai întâmple din primăvară până-n toamnă
și-n iarnă, la vreme de război. Domnul Schmitt și-a lansat cartea la Cluj, în
10 mai, la București, în librăria din Cișmigiu, în 11 mai. Documentare? Zero.
Onestitate? Nici atâta. Insulte? Destule. Chit că, dacă insulți, te insulți.
Cu ochi rău, deformând ce crede că vede, O.J.S. acuză
și condamnă, crezându-se irefutabil în argumente. Nu este. Directorul Editurii
Humanitas, garantul său, îl prezintă obiectiv la superlativ. Ba este excesiv de
subiectiv, prea îndârjit în strădania de-a denigra ortodoxia, pentru a putea fi
obiectiv. Jignitor și agresiv, da.
Dar ale cui sunt ideile multlăudate, cum că Biserica
Ortodoxă compromite democrația, evoluția democratică a societății? Că B.O.R. ar
încuraja „fascismul clerical”, filetismul (idolatrizarea națiunii, adicătelea)?
Cum ale cui? Ale self-elitei care își dorește, de luștri mulți încoace, ruperea
legăturii dintre națiune și credință, iar cei care nu văd nimic rău în
relaționarea bisericii cu puterea de stat sunt etichetați „niște prostovani
pripiți spre verdicte necugetate”, tradiționaliști radicali, antiocci, xenofobi,
antisemiți, legionaroizi. Câte exemple să mai dau de naționaliști adversari ai
ideologiei fasciste ori legionare?
Ce Biserică nu relaționează cu puterea de stat?
întreabă parohul Bisericii Albe, găsind discursul lui O.J.S. „năucitor și
degradant” pentru un istoric, fie el profesor la Institutul de Istorie
Est-Europeană (din cadrul Facultății de Istorie și Studii Culturale a
Universității din Viena, titular al Academiei Austriece de Științe). Eu găsesc
de-a dreptul josnică acuza adusă de academicul vienez Președintelui Academiei
Române, Prof. dr.Ioan-Aurel Pop, care ar da „semnale antisemite”. Când, cum,
are dovezi? Dacă n-are, asta sună a calomnie și O.J.S. devine culpabil.
Motivarea sa: „probabil, un trecut legat de Securitate”. Da, e adevărat,
legătura există : Ioan-Aurel Pop a refuzat categoric să semneze infamul
Angajament. Lui Lucian Boia i s-a părut „o idee bună”, cum a și mărturisit.
Idee bună, profitabilă a părut și altora eiusem farinae, nu și președintelui
Academiei Române.
Pentru ca documentarea să fie „fără cusur”, O.J.S. a
avut două ajutoare de la Institutul de Istorie „N.Iorga” al Academiei și al
treilea de la Institutul „Wiesel”.Cartea e gândită direct în românește, fiind
fără traducător. Cele din 2017, 2018, 2021, scrise în germană, sunt traduse.Cum
se vede treaba, a progresat în toate, mai ales în denigrare întru demolare a
B.O.R. Bănescu, purtătorul de cuvinte, tace taciturn. Nu și Pr. Mihail- Simion
Săsăujan, nu și anglista Lidia Vianu, nu și președintele Academiei, Prof.
Ioan-Aurel Pop.
Întreb încă o dată: ce-i rău-rău-rău în legătura
națiune-credință? Și de ce n-ar trebui corelate biserica și națiunea? Spune Pr.
Dumitru Stăniloae: „Națiunile sunt, după cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu”.
Ținta predilectă a cercetătorului
obiectiv O.J.S. este chiar Pr. Stăniloae, pisc al teologiei ortodoxe.
Marele profesor de dogmatică, om „îndumnezeit”, văzător de Lumină, a fost
naționalist-ortodoxist? Și ce-i rău-rău-rău în asta?A fi atașat originii,
locului nașterii nu înseamnă că ești xenofob. Un argument de întreagă evidență
aduce parohul Bisericii Albe din capitala României: cine dacă nu Părintele
Stăniloae a demisionat, după zece ani de muncă, din postul de rector al
Academiei Teologice din Sibiu, ca opozant la regimul ideologizant al lui
Groz(e)a? Mitropolitul Nicolae Bălan i-a acceptat demisia din 1946. Pr.
Stăniloae a făcut alegerea, de neegalat în demnitate, cu consecințe grave în
biografia sa. N-a vrut să slujească puterea: nici pe cea de extremă dreaptă,
nici pe cea comunistă. Iar O.J.S. nu-și reprimă disprețul față de starea de
jertfă. Mai mult încă: îl „înfierează”
pe Patriarhul Daniel, al cărui duhovnic a fost chiar Pr. Dumitru Stăniloae.
Dar câte nu știe, dar scrie O.J.S. despre Nichifor
Crainic, alt „dezechilibrat”religios, utilizând „concepte învechite ale
istoriei naționale”. Și a cui istorie trebuie comentată? A Imperiului
Habsburgic, devenit la 1867 Imperiul Austro- Ungar? Să le-o spună ardelenilor,
a căror identitate nu era tolerată, ci supusă ștergerii. Nu știi istorie, nu vezi confuzia voită a lui
O.J.S. între Imperiul Habsburgic și „Regatul Ungariei”, cum formulează
cercetătorul secolelor 18 și juma din 19. Iată de ce elevii sunt educați
să fie dezinteresați de istoria proprie:
ca să fie mai ușor falsificată, schimonosită.
Ca să le fie rușine de ea.
Cartea lui O.J.S. începe cu 1918 („anul pe care
Dumnezeu l-a dăruit românilor”, cum spune istoricul Ioan Avram Mureșan). Dar
anul Marii Uniri a fost pregătit de Biserică.Și-i de-a dreptul penibil să nu
recunoști că martirii Unirii au umplut cerul, după ce jandarmii cu pene de
cocoș la pălărie le-au vârât tricolorul în gât și-n burta femeilor
însărcinate.Tuturor martirilor credinței, preoți și laici, O.J.S. le face o
nedreptate grozavă. Bănescu tace taciturn.
Destructurarea identității e mai periculoasă decât
destructurarea economiei capitaliste, dorită de marxiști.Și se urmărește de
două-trei decenii postsocialiste. Încearcă asta cei care au profitat de „epoca
de aur”, dar și cei crescuți analfabeți funcționali la patriotism, după manuale
alternative, unde eroină ilustrativă este... Esca.
Dacă tot se află
în situația de a cerceta, îi ofer lui O.J.S. o citațiune din Ion Papuc
(Sfârșitul lumii și alte recenzii, Ed. Eikon,Buc. 2020): „Identitatea ca specie
este mai presus de individualitate pentru că o presupune și și-o include”. A pierde adevăratul sine, identitatea,
înseamnă pierderea comunității identitare. Și-i greu de supraviețuit în afara
ei, a comunității identitare.
Or fi având brucanii și soroșii putere și bani s-o
facă, nu și adevăr. Ethosul nu-i alienant, cum cred experții în „defectologia”
românilor. Nici Biserica ortodoxă. O fi în bibliografia lui O.J.S. sociologul
și etnograful Ernest Bernea, măcar cu Spațiu, timp și cauzalitate la poporul
român ? Ar fi înțeles, poate, că-i minunat să-l iubești pe Dumnezeu ca țăranul
român, pentru mine, sarea pământului și n-ar mai fi fost mânat de atâta
ostilitate față de principiile lui creștine. Țăranul se roagă simplu, concis,
curat, așteaptă încrezător parusia. Trage pleoapele peste ochii celui
plecat,dar lumânarea rămâne aprinsă, ca să vadă calea spre cerul de peste cer.
În deceniile tulburi ale începutului de secol, când violența crește și crește,
e vreme de iubire de Dumnezeu. Chiar dacă se găsește mereu cineva care să-ți
spună că ești „REAC”(ționar) și te somează să sfârșești cu lamentările pentru
biserică, icoană, sat, familie creștină, apartenență confesională.
Da, Părintele Mihail are dreptate: O.J.S. habar n-are
ce mai scrie de la o pagină la alta. Ba
că România e „stat vasal aflat în orbita lui Putin”, ba că „rămânem țară
eurostrategică a nimănui”. Însă B.O.R. e discreditată constant. E rău-rău-rău
că s-au folosit bani publici pentru Catedrala Mântuirii. E rău-rău-rău că în
manifestările de la Putna (august 2021),
la 150 de ani de la Serbarea din 1871, au răsunat „tonuri iredentiste” contra
Ucrainei,în discursul tânărului istoric
Silvian- Emanuel Man. Când asta? Când a exclamat „România este, încă,
vie!”, pesemne. Dar cum se comportă Zelenski cu românii care nu vorbesc
românește, după el, ci moldovenește? Știe O.J.S. cât de veche e „simpatia
mănăstirilor național ortodoxe” (ca Putna) pentru Rusia ocupantă? Nici n-o să
vrea s-o știe dacă vede roșu când aude cuvântul național. Cât privește
„naționaliștii izolaționiști” care ar fi românii, Mircea Eliade, în Trepte
pentru Mircea Vulcănescu, Chicago, noiembrie, 1967, inserează o scrisoare a
filosofului identității, trimisă exilatului, undeva între 1936 și '40: „eu cred
că dacă ar năvăli alte neamuri și s-ar așeza aici, la noi, după câteva secole
ar deveni și ei români.” Românul îl cuprinde pe celălalt cu înțelegere, cu
îngăduință, cu bunătate. Unor străini nu le-a trebuit mult timp să aparțină
acestei națiuni.Știți un grec mai român decât Caragiale, un evreu mai român
decât Steinhardt, un slav mai român decât Nichita Stănescu? Și asta pentru că
nu ne-au considerat un popor retardat, au înțeles „dimensiunea românească a
existenței”, ca să trimit din nou la Vulcănescu, al cărui destin cumplit
de tragic se suprapune celui al țării
ocupate de bolșevici.Simbolic. Mircea Vulcănescu a avut parte de moarte
christică, ridicându-se la cer din groapa comună a închisorii Aiud.Groapa
robilor. Iar negarea cea mai urâtă a românității a fost împinsă la maximum de
cei care îl discreditează, desenându-i cu inconștiență și cu vopsea roșie o
svastică pe un bust amărât, dintr-un colț de București.
Asta s-a mai putut face în țara ocupată de Stalin: să
se ude pământul cu lacrimi. Contra denigrării poporului (popor, ce cuvânt
caduc, n'așa!) O.J.S. ar trebui să citească și Glasuri din bolgie de Sorin
Lavric (Ed. Ideea Europeană, 2018), care spune îndestul- numai să vrei să auzi-
despre martirii Bisericii ortodoxe, care n-ar exista după cercetătorul
austriac. Soarta ingrată a Bisericii greco-catolice n-a provocat-o Biserica
ortodoxă, ci Stalin. Și nu Biserica ortodoxă a interzis Biserica greco-catolică
în 1948. A făcut-o ocupantul sovietic. Martiri mulți au amândouă, deopotrivă.
Închei : tentativa de distrugere a bisericii lui
Dumnezeu nu va reuși. El e peste tot și intervine mereu când trebuie, cum ne
asigură mințile cele mai luminate, și din Apus, și din Răsărit, avându-L la
temelia ființei. Le cred.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu